Cariera celui mai înzestrat pilot romȃn a fost brusc întreruptă exact în momentul în care „exploda” pe scena internaţională graţie succeselor antologice de la Eifelrennen şi la Turbie şi comportării splendide din GP-ul Bucureştilor.1
La nouă ani distanţă de acele momente de vȃrf, motorsportul mioritic revenea la viaţă prin organizarea pe 6 iunie 1948 a Marelui Premiu al RPR ce se dorea o continuare a celor 4 clasice GP-uri desfăşurate în zona şoselei Jianu între 1936-1939.2
Povestea primei victorii a lui Petre Cristea de după Al doilea Război Mondial
Toţi „acei bătrȃni cai de cursă” ai erei interbelice îşi reintrau în drepturi acum, cu excepţia lui Michael Sontag3. Pe o pistă de 2700m lungime organizată în jurul Arcului de Triumf şi în faţa a peste 40.000 spectatori, Alexe de Vassal4 obţinea o victorie surprinzătoare la volanul BMW-ului 328 Spezial Werneck. Jean Calcianu5 dominase primele 19 tururi ale întrecerii, pentru ca apoi să fie obligat la abandon.
Petre Cristea, reunit cu celebrul său BMW 328 (ce acum nu mai aparţinea lui Petre Iscu, ci Federaţiei Romȃne de Automobilism şi Motociclism) incheiase doar al doilea, la 15s de de Vassal, în ciuda unui pilotaj eroic. Chiar de la începutul cursei, Trucu privea neputincios cum un 328 teoretic egal cu al lui se desprinde de el pe lunga zonă de acceleraţie ce duce la acul de păr. Asta după ce intrase înaintea acestuia în virajul din jurul Arcului de Triumf, abilitatea sa de a negocia acest pasaj înşelător ţinȃnd pe toată lumea la respect. Sergiu Nadler însă il lipise rapid şi trecuse de el „la galop”. La fel şi Alexe de Vassal.
„Cristea nu a putut da de cap motorului pȃnă la start” explică G. Florian în săptămȃnalul Stadion. Foarte probabil dacă nu existau acele două linii drepte lungi ce se uneau la acul de păr, abilitatea neobişnuită a lui Petre Cristea de a aborda virajele ar fi prevalat în faţa forţei brute a motorului modificat pentru dr. Werneck în 1940 şi care e apreciat de unii a fi beneficiat de acelaşi ansamblu de ajustări ca şi Frazer Nash-ul BMW 315/28 al lui A.P. Fane de la care s-a inspirat după Grossglockner 1938. Acesta din urmă scoatrea nu mai puţin de 133CP.
„Petre Cristea face eforturi pentru a-l întrece pe Alexe de Vassal prin spectaculoase viraje în derapaj, raportează Sportul popular. Dar acesta merge sigur şi calm , luȃnd un avantaj hotărȃtor în ultimele tururi.” Concluzia lui Mihai Sărăţeanu nu lasă loc de dubii: “Maşina nu a corespuns”.
Pregătirea revanşei a început imediat după căderea cortinei peste principalul eveniment al anului. Astfel, pȃnă la următoarea încercare-cursa de coastă de la Predeal din 4 iulie ce deschidea Campionatul Naţional de viteză în cursele de coastă, 328-ul a fost adus pe linia de plutire.
“Cu toate greutăţile materiale, cu toate că maşina avea mari lipsuri , BMW-ul pe care-l voi pilota va fi gata la timp şi în aşa fel încȃt să-mi prilejuiască o reintrare de succes, va declara el în cadrul unei lungi discuţii cu echipa Sportului Popular”.
Predeal, Sinaia şi Feleac
Cu puţin timp înainte de GP-ul RPR, FRAM luase hotărȃrea de a organiza două Campionate Naţionale (atȃt auto cȃt şi moto): unul “de viteză pe circuit închis” şi un al doilea de viteză în coastă, primul de acest fel după clasicul din 1938 ce fusese onorat în două etape şi de Hans Stuck 6. Pentru Campionatul de Viteză în Coastă erau prevăzute patru etape, dintre care doar trei găzduiau şi curse auto: Predeal, Sinaia şi Feleac.
La categoria automobile existau două clase : “automobile turisme(inclusiv Jeep); automobile curse: clasa 3000cmc, clasa peste 3000cmc.” O victorie era răsplătită cu 7p, locului secund îi erau acordate 6p, locul 3-5p şi tot aşa pȃnă la locul 5; de acolo în jos toţi cei care încheiau întrecerea erau răsplătiţi cu 2p. Titlul naţional urma să se acorde în urma punctajului acumulat în aceste etape.
Cu un traseu dificil, vălurit, cu diferenţe de nivel notabile, situat în jurul Cioplea şi măsurȃnd 1700m în lungime, Predealul deschidea balul.
“Este un parcurs de mare viteză şi suntem aproape siguri că, bineînţeles dacă condiţiile atmosferice o vor permite, recordul coastei ţinut de Nicolae Niculici7 cu 1.0s va fi bătut” transmitea Emil Iencec, pe atunci corespondent al Sportului Popular.
Prima sesiune de antrenamente a văzut pentru prima dată la treabă Jeep-urile pe care îşi va face la începutul carierei mȃna Marin Dumitrescu. Pȃnă la urmă 9 automobile s-au înscris pe lista oficială pentru a-şi disputa supremaţia în clasa automobile, patru dintre acestea concurȃnd la clasa superioară.
Paradoxal, doar cele două Jaguar-uri SS100 pilotate de Alexandru Frim şi căpitanul Horaţiu Tomescu aveau motoare de peste 3l. Celebra Alfa 8C-2600 mȃnuită de Calcianu avea sub capotă un 8 în linie a cărei cilindree fusese crescută de Scuderia Ferrari la 2600cmc. Ultimul participant, Alexe Gheorghiu (preşedintele FRAM)8 primise pe mȃnă tot o Alfa Romeo .
Cum presa indică un motor mai mare ca la cursiera lui Calcianu, o vagă bănuială ne duce cu gȃndul că ar putea fi acea Alfa 8C-2900 deţinută de regele Mihai. La cealalată clasă erau numai BMW-uri, cel mai probabil 328 . Jean Calcianu figura şi aici pe listă, cu un “BMW 2l” în dreptul său. Alături de Cristea şi Calcianu, mai apăreau Walter Agathon (viitor campion naţional la clasa moto 500cmc)9, Alecu Berlescu şi din nou Alexe Gheorghiu.
La ultima sesiune de antrenamente, acum sigur pe sine, Petre Cristea a reluat o veche “procedură” dinainte de război: l-a invitat pe un jurnalist să ia loc lȃngă el pentru a-l familiariza cu senzaţiile resimţite în timpul urcării. Norocosul s-a dovedit a fi Mihai Sărăţeanu, redactor la Sportul Popular, ce preluase acum postura lui Jenny Dumitrescu10 dinainte de război. “Personal , am făcut o experienţă interesantă, va transmite acesta. Am văzut luȃnd loc alături de Cristea cum se intră într-un viraj la mai mult de 90 de grade cu peste 70km/h. A fost uimitor!”
“Dacă domnul Topor ar fi “hotărȃt” ca Duminică timpul să fie la fel de frumos ca şi Sȃmbătă, motocicliştii şi automobiliştii romȃni i-ar fi fost veşnic recunoscători” transmite unicul ziar de sport prezent la faţa locului.
“Close, but no cigar”
Astfel că după ce clasele moto mici şi-au desemnat învingătorii, la ora 12 o rafală de ploaie a întrerupt desfăşurarea ostilităţilor. Acestea au fost reluate abia la 15.30, cȃnd asfaltul şi piatra cubică se uscaseră. Din cei 9 concurenţi iniţiali, doar 7 se vor arunca în luptă, Agathon mulţumindu-se cu participarea doar la moto 500cmc (unde se va clasa al doilea), iar Alexe Gheorghiu alegȃnd să concureze doar cu Alfa Romeo.
Primul la start este Petre Cristea, poziţia obţinută în urma tragerii la sorţi. Manevrat de mȃna sigură a maestrului, BMW-ul 328 ce se simţea acum în apele sale trece la limită prin înlănţuirea de viraje. Mergȃnd ca pe şine aproape, fără acele derapaje ample la care recursese la Bucureşti, Trucu opreşte acele cronometrului la 1min11,49s. Era un nou record al cursei. Jean Calcianu demarează în trombă cu puternica Alfa, dar se vede pus în dificultate în virajele la 90 de grade, maşina italiană rupȃnd aderenţa, chiar dacă pe porţiunile de acceleraţie cei 200CP de sub capotă făceau legea.
“Close, but no cigar”, nea Jean se încolonează la 1,33s de rivalul său. Restul aproape nu au contat, doar Gheorghiu mai reuşind să coboare sub 1min20s. Excelentul Nae Niculici, posbil cel mai rapid şi valoros pilot moto al Romȃniei, săpase pȃnă la 1min15,45s pe BMW-ul său de 600cmc, bătȃnd 5 din cele 7 automobile concurente.
“Petre Cristea ne-a arătat multe la Predeal, scrie Mihai Sărăţenu în Sportul Capitalei. În primul rȃnd ne-a arătat că atunci cȃnd motorul îi merge este imbatabil. Este cȃştigătorul absolut al zilei cu toate că ing. Jean Calcianu pe Alfa Romeo-compresor a făcut tot posibilul să-l bată”.
Jenny Dumitrescu îi făcea şi el un portret măgulitor:
“Cristea se prezintă ca un performer prin însăşi valoarea isprăvii sale, pe care n-o poate înfăptui decȃt un ins bine pregătit şi dotat cu o perfectă cunoaştere a tehnicii volanului , un temerar care trebuie să fie pe deasupra şi un artist. Se prezintă la start calm, de un calm rece, englezesc şi primeşte victoria fără emoţii –şi cu o nuanţă de blazare , aşa cum a făcut duminică după cȃştigarea celei mai importante probe a zilei, cȃnd prietenii, admiratorii şi publicul au năvălit entuziaşti să-l felicite, să-l pupe,-el a rămas liniştit , răspunzȃnd felicitărilor cu mina omului cel mai obişnuit din lume cu asemenea clipe.”
Marin Dumitrescu, ce şi-a disputat întȃietatea clasei Jeep aici cu Iordan Bucurescu, are nişte opinii ferme, chiar dure vizavi de piloţii acelei ere. Cu o excepţie.
“Cristea era leneș, dar era foarte bun de astea mărunte, bun de mișcări cu volanul. Se pricepea la șaibă…Şi era calm, calm, foarte calm mereu, conducea doar cu mănuși, putea să meargă și cu o scobitoare în gură…” Dar a fost atȃt de bun pe cȃt se spune? “Cel mai bun. Pe mașini egale nu putea să îl bată nimeni. Şi nu numai la noi, ci și în afară nu cred că putea să îi țină piept cineva. Un talent de speriat când se urca la volan. Nu a mai apărut altul de atunci”.
Clasament
Clasa automobile pȃnă la 3000cmc
1. Petre Cristea (BMW): 1min11,49s (viteză medie 85,606km/h)-nou record
2. Dr. Titu Manicatide (BMW): 1min23,88s
3.Alecu Berlescu (BMW): 1min28,24s
Clasa automobile peste 3000cmc
1. Jean (Ioan) Calcianu (Alfa Romeo): 1min12,82s
2. Alexe Gheorghiu (Alfa-Romeo): 1min19,63s
3.Ing. Alexandru Frim (Jaguar): 1min30,78s
4. Cpt. Horaţiu Tomescu (Jaguar): 1min38,08s
Palmares Petre Cristea cu BMW 328
1938
-MP al Bucureştilor: locul 1 clasa curse
-Gran Premio Villa Real (Portugalia)-locul 1 la clasa 2000cmc, locul 2 absolut
-Cursa de coastă Grossglockner-locul 2 la clasa sport 2000cmc
-Cursa de coastă Feleac-locul la 1 la clasa sport 2l, locul 2l la clasa curse
-Cursa de coastă Poiana Braşov: locul 2 la clasa curse
-MP al Braşovului: locul 1 la clasa curse; locul 1 la clasa sport
-Cursa de coastă Sinaia: locul 1 clasa curse
Campion naţional la viteză în coastă
1939
-Cursa de coastă La Turbie: locul 1 clasa curse 2l
-MP al Finlandei: locul 2
-Eifelrennen : locul 1 la clasa sport 2l
-MP al Luxemburgului: locul 6
-MP al Bucureştilor: locul 2 la clasa curse
1948
-MP al RPR : locul 2
-Cursa de coastă Predeal: locul 1 absolut (1 şi la clasa pȃnă în 3000cmc)
-Circuitul CFR: locul 2
-Cursa de coastă Sinaia: locul 1 absolut (1 şi la clasa sub 3000cmc)
-Circuitul de toamnă: locul 2
-MP al oraşului Cluj: locul 1
-Cursa de coastă Feleac: locul 2
-Campion naţional la viteză în coastă (20p)
1950
-Cursa de coastă Predeal: locul 1
-Cursa de coastă Sinaia: locul 1 la clasa peste 2l(nu e 100% sigur dacă a participat la volanul unui BMW)-traseu scurtat la 2160m.
Te-ar mai putea interesa și:
Petre Cristea – unicul veritabil maestro al automobilismului românesc
Note
1.Petre Cristea a obţinut în primăvara anului 1939 două dintre cele mai prestugioase victorii ale carierei: în Cursa de Coastă La Turbie (13 aprilie) la clasa 2l curse şi la Eifelrennen (pe Nurburgring, la 23mai) la clasa sport.
2. Între 1936-1939 la Bucureşti s-au organizat 4 Grand Prix-uri ce au beneficiat şi de participarea unor concurenţi străini (cele din 1937-1939). Intitulat Marele Premiu al Bucureştilor, era cea mai prestigioasă întrecere de motorsport din Romȃnia. La clasa curse, piloţii romȃni au cȃştigat de două ori, Iorgu Ghica în 1936 şi Petre Cristea în 1938.
3. Michael Sontag a fost un pilot de prim plan al erei interbelice, investind masiv în maşinile sale şi avȃnd inclusiv o colecţie de maşini de stradă foarte vastă. Între 1934-1939 a fost mereu printre protagonişti, cȃştigȃnd în 1934 Cursa de Coastă de la Feleac la clasa sport, iar în 1935 Cursa de Coastă de la Sinaia la ambele clase. A concurat la începuturile carierei pe Ford, apoi pe Bugatti (avea două) şi Maserati 8CM.
4. Alexe de Vassal a fost un pilot cu rezultate notabile după 1948, chiar dacă şi-a început cariera în era interbelică. Are participări răzleţe pȃnă în 1939, dintre care se remarcă atacarea Raliului Monte Carlo 1938 alături de Petre Cristea. Se face remarcat după ce învinge în MP al RPR 1948, în acelaşi an marcȃnd o altă victorie, în MP al Bucureştiului ce închidea sezonul.
5. După Petre Cristea, cel mai celebru pilot al epocii 1934-1950 a fost Jean (Ioan Calcianu). S-au ţesut multe legende (nefondate) în jurul său, legende pe care le-am demontat într-un articol publicat în 2020. Are un palmares bogat, printre succesele sale numărȃndu-se victorii la Feleac la clasa curse în 1936 (cu un record ce stă şi azi în picioare pentru piloţii romȃni), 1937 şi 1948 , la Cursa de Coastă de la Sinaia (1934 clasa curse), MP al Bucureştilor 1938 (clasa sport sub 1500cmc) sau MP al RPR 1949. I-au trecut prin mȃnă Duesenberg, Steyr, Hotchkiss,BMW, Alfa-Romeo.
6. Hans Stuck a onorat cu prezenţa sa mai multe întreceri de coastă din Romȃnia interbelică. Denumit de presă “regele munţilor”, a fost în anii ’30 etalonul întrecerilor de acest tip, excelȃnd şi în cursele de GP alături de Auto Union pentru care a marcat prima victorie în GP-ul Germaniei 1934. Anul său de vȃrf în ceea ce s-a numit Epoca de Aur a Grand Prix-urilor a fost 1934 cȃnd dacă s-ar fi instituit un titlu de campion , acela i-ar fi revenit lui. Cu Varzi şi Rosemeyer alături începȃnd cu 1935, steaua s-a a apus destul de rapid, dar în cursele de coastă a rămas în vȃrf. A cȃştigat în Romȃnia la Feleac în 1930 şi 1938 (record all-time al traseului), Poiana Braşov 1938 şi în GP-ul Bucureştilor 1939.
7. Nicolae “Nae” Niculici a fost probabil pilotul moto cel mai rapid, cel mai spectaculos de la finele anilor’30, dar şi cel mai ghinionist (a ratat victoria din cauza unei desincronizări în GP-ul Bucureştilor 1939). După război, cu o motocicletă mai bine preparată, activȃnd şi ca un “antrenor” al piloţilor de la echipa Rata, a obţinut o victorie senzaţională în MP al RPR 1948 după cel mai frumos duel motociclist văzut pȃnă atunci, ţinȃnd capul de afiş în continuare prin performanţe excepţionale (lider al GP-ului RPR 1949 cu un Norton inferior pe care îl pilota pentru prima dată), deşi trecuse binişor de 40 de ani.
8. Alexe Gheorghiu, primul preşedinte al FRAM, a concurat fără succese notabile în cursele auto dar şi moto din 1948-1950, pilotȃnd maşini precum BMW 328, Alfa-Romeo 8C-2600( în GP-ul Bucureştiului 1948 cȃnd l-a înlocuit pe Jean Calcianu). E posibil să fi concurat chiar cu acea Alfa 8C-2900 a regelui Mihai.
9. Walter Agathon a fost liderul noului val de piloţi moto apăruţi după război, campion naţional la clasa 500cmc în 1948, singurul pilot alături de Nae Niculici ce putea disputa întȃietatea piloţilor veniţi din afară cu moto superioare. Şi-a pierdut viaţa în mod tragic într-un accident în timpul antrenamentelor pentru MP al RPR 1949 cȃnd s-a acroşat cu o căruţă ce venea de pe o stradă adiacentă.
10. Eugen (Jenny) Dumitrescu a fost cel mai faimos jurnalist de motorsport romȃn al perioadsei interbelice, prieten apropiat al mai multor piloţi. A scris în primul rȃnd în Universul, iar din 1938 şi în Universul Sport. A luat loc alături de aviatorul (şi ocazional şi pilotul) Alexandru Papană în tentativa reuşită acestuia de a bate recordul pe distanţa Bucureşti-Braşov din 8 iulie 1939 la volanului unui BMW. A continuat să scrie despre motorsport în acelaşi Universul pȃnă la dispariţia ziarului la începutul anilor ’50.
Bibliografie selectivă
Petre Cristea, “Mărturisiri(despre el şi cursele automobilistice) în “Almanah Auto 1989”, p.119-147
Idem, “Cum să devii campion” Ed. Stadion, 1973
“Numai la limită am condus, numai şi numai la limită”-interviu Marin Dumitrescu de Valentin Răducan, “Motorsport Magazin, nr.2, 2019, p16-19
Laurence Pomeroy, „The Grand Prix Car”, vol. I-II, Temple Press, UK, 1954
“Stadion”, nr.23 din 9 iunie 1948
“Sportul Popular”, mai-iulie 1948, octombrie-noiembrie 1948
“Scȃnteia “, 10 iunie 1948
“Universul”, 8 iunie 1948, 6 iulie 1948
Valentin Răducan, “Petre Cristea-Unicul Maestro” în Motorsport Magazin, nr.2, 2019, p.8-14
Idem, “Cel mai misterios reprezentant al elitei piloţilor romȃni interbelici” în “Motor Clasic & Youngtimer”, nr.20 (2/2020), p.20-27
