Concomitent cu lansarea celei de-a doua serii a modelului din clasa compactă Ritmo, petrecută în toamna anului 1982, producătorul auto italian Fiat se apropia de finalizarea proiectului modelului care trebuia să înlocuiască în gamă modelul de succes din clasa medie superioară Fiat 131 și care se afla încă la comercializare într-o ediție finală denumită Maratea.
Pentru noul sedan de clasă medie superioară, conducerea din acea perioadă de la Fiat a decis ca acesta să fie dezvoltat pe platforma modelului compact de succes Ritmo. Numele ales inițial pentru noul model, Azzurra, reflectă pasiunea pentru navigație a avocatului Giovanni Agnelli care făcea parte atunci încă din consiliul de administrație al concernului Fiat. În anul 1983, pe de altă parte, velierul cu pânze Azzurra, dorit de Yacht Club Costa Smeralda, Aga Khan și același Gianni Agnelli, participă în premieră pentru Italia la Cupa Americii. Însă viitorul model din clasa medie superioară din Torino nu va folosi în cele din urmă acest nume, dar Agnelli îl va dori totuși inspirat din îndrăgitul sport pe apă și va alege într-un final să fie numit Regata.
Proiectat de Giorgio Sartorelli de la Fiat Style Center, Regata reprezintă practic varianta de caroserie berlină în 3 volume a hatchback-ului Ritmo. Design-ul este caracterizat printr-o anumită puritate a liniei fiind în același tip rațional și funcțional. Habitaclul spațios oferă o convingătoare percepție asupra confortului și practicității. Noul model de la Fiat concurează într-un segment de piață foarte disputat încă din acea perioadă și în care avea ca modele competitoare pe lângă nou lansata Lancia Prisma(din același grup Fiat) inclusiv pe Audi 80 (aflat în top-ul clasei), noile Citroen BX și Ford Orion sau deja consacratele Opel Ascona C, Peugeot 305 și Renault 18.
Prezentat în premieră la Salonul Auto de la Frankfurt din 1983, Fiat-ul Regata beneficia de o soluție tehnică constructivă modernă cu motorul amplasat frontal transversal și transmisie pe roțile din față(spre deosebire de modelul predecesor 131 care utiliza o soluție clasică) și era echipat cu motoare cu 4 cilindri pe benzină(de 1.3L-68CP, 1.5L-85CP și 1.6L-100CP) și diesel ( de 1.7L-60CP) asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. În funcție de dotările oferite, modelul italian era disponibil în două versiuni de echipare: Normale și Super, aceasta din urmă fiind echipată în standard cu închidere centralizată, turometru și un instrumentar de bord mai complet. În schimb, versiunea Regata DS cu motor diesel era dotată în standard cu servodirecție iar toate cele trei versiuni superioare: 85S, 100S și DS puteau fi echipate opțional cu instalație de aer condiționat.
În gama modelului Regata iese în evidență versiunea ES(Energy Saving) dotată cu motorul pe benzină de 1.3L dar care în acest caz dezvolta 65CP și dedicată celor care doresc să facă o economie mai mare în ceea ce privește consumul de combustibil. De fapt, Regata ES beneficiază de un sistem de oprire a motorului(Citymatic) care acționează la oprirea mașinii, ambreiajul este ridicat iar cutia de viteze revine în poziție neutră.
O primă îmbunătățire a modelului este consemnată în toamna anului 1984 odată cu creșterea capacității motorului diesel la 1,9 litri și care a determinat și o ușoară creștere a puterii la 65CP. În același an își face debutul varianta de caroserie break a modelului, care a fost denumită Weekend și care practic a încheiat carierea modelului 131.
În septembrie 1986, Fiat-ul Regata a primit o actualizare substanțială, cu îmbunătățiri la detaliile de la exterior și interior, la echipamentul de dotări(radio casetofon, tetiere spate, ștergătoare la faruri) dar mai ales în gama de motorizări unde a fost introdusă o nouă motorizare turbo diesel de 1.9L(80CP), motorul de 1.6L al versiunii 100S dispunea de alimentare cu injecție electronică, aceasta devenind 100S IE iar puterea motorul de 1.3L aflat în dotarea versiunii 70 a fost majorată la 70CP.
În iunie 1987, pentru versiunile 100 S IE și Turbo DS, Fiat oferă clienților seria specială denumită Riviera și care se deosebea prin inscripționările de pe părțile laterale. Pentru Regata Riviera erau disponibile la alegere două culori metalizate iar instalația de aer condiționat, trapa cu acționare manuală și tapițeria din catifea erau dotări standard. Doi ani mai târziu, alături de seria Riviera este intodusă o altă serie specială numită Mare și disponibilă pentru versiunile 70 și DS și care beneficia de dotări specifice.
În ianuarie 1990, la doar 3 luni înainte de stoparea producției, versiunea 100S IE este înlocuită cu versiunea 90 IE, care în practică era aceeași versiune, dar cu o putere ușor diminuată pentru reducerea emisiilor. După o carieră de 7 ani și peste 1 milion de exemplare comercializate, modelul Regata este înlocuit în gamă cu modelul Tempra.
Foto: Fiat; Arhivă
