Cu Autobianchi Primula, inginerul Dante Giacosa a lansat primul model cu transmisie pe roțile din față al Grupului FIAT. Configurația tehnică cu roțile din față motrice, motorul și cutia de viteze montate transversal au revoluționat definitiv clasa compactă.
Numele Primula, a fost unul bine ales și nu a fost dat întâmplător de către un brand care, în cadrul grupului Fiat, a fost cel care s-a concentrat cel mai mult pe imagine. Prezentat la Salonul Auto de la Torino din 1964, acest model Autobianchi venea cu un stil și o concepție cu totul diferite în producția auto italiană de la acea dată, dar mai ales în cea a grupului Fiat.
Un succes personal
Proiectantul său, inginerul Dante Giacosa, un susținător ferm al tracțiunii față, a câștigat în cele din urmă prima bătălie împotriva unei direcții pe care această abordare mecanică a fost în cele mai multe cazuri contestată de producătorii auto. Primula, a cărei dezvoltare a demarat în 1959, ar putea fi definită într-un anumit sens ca fiind primul automobil cu tracțiune față de la Fiat, deși la acea vreme, acest lucru a fost înțeles doar de către profesioniști și cunoscători ai domeniului auto.
La origine un proiect Fiat
Mulțumită succesului comercial dar și experienței dobândite în producția sa și în ușurința operațiunilor de întreținere cu modelul Primula, Fiat a dezvoltat primul său model cu transmisie față, modelul 128 lansat în 1969, câștigător al trofeului ″Car of the year 1970″ și care a înregistrat un mare succes comercial. În același timp, în publicația italiană Quattroruote din martie 1965, la publicarea testului complet, erau specificate următorele: „Primula poate fi considerat primul model Autobianchi authentic, deși proiectul a fost dezvoltat de către Fiat, automobilul este primul model fabricat de producătorul italian cu sediul la Casa di Desio care, cu excepția motorului, beneficiază de o mecanică complet nouă si nu adoptată de alte modele din cadrul grupului Fiat „.
Un concept original Autobianchi propulsat de Fiat
Motorul utilizat de modelul Autobianchi era amplasat frontal transversal fiind același cu cel montat pe Fiat-ul 1100 D, dar care dezvolta 59CP la 5.400 rpm față de cei 55CP la 5.000 în cazul modelului Fiat. Asociat cu o cutie de viteze manual cu 4 trepte sincronizate, motorul permitea o viteză maximă de 145 km/h. Inedită era în schimb schema suspensiei față care una de tip cu resort monolamelar transversal în timp ce pentru suspensia spate s-a optat pentru o schemă mai tradițională cu axă rigidă și arcuri lamelare iar sistemul de frânare era unul avansat pentru acea data fiind dotat cu discuri la ambele punți. Modelul de la Autobianchi a fost unul din primele automobile cu o linie plăcută care a adoptat soluția inteligentă și practică a așa zisei berline mai mult cu formă de break, așa cum chiar publicația Quattroruote a citat în testul respectiv din 1965, atunci când termenul de caroserie în „două volume” nu fusese încă inventat.
Versatil dar cu stil
Autobianchi Primula s-a dovedit a fi un model practic mulțumită în primul rând hayonului care reprezenta o altă premieră pentru un model italian, cu excepția modelului Innocenti A40 care era la origine un model britanic produs sub licență. Modelul Primula a beneficia de o caroserie cu design mai elegant decât cea a modelului concurent Innocent și care era inspirată din stilul creat de Pininfarina pentru modelul bitamic BMC 1100, prezentat în același an cu modelul italian. La scurt timp de la lansarea modelului Primula în varianta de caroserie cu 3 uși, gama a fost extinsă cu variantele de caroserie cu berlină în 5 uși și coupe cu 2 sau 3 uși. Aceasta din urmă avea un stil original tip fastback realizat de carosierul italian Touring și era oferită în combinație cu două motorizări mai performante de 1.2L(65CP) și 1.4L(75CP). Între anii 1964-1970 au fost comercializate un număr de 76.384 de exemplare.
Foto: Autobianchi; Arhivă
