După succesele obținute în competitiile sportive din a doua jumătate ai anilor ’60 cu modelul Fulvia Coupe HF, în anul 1970, conducerea de atunci a firmei italiene Lancia care a fost achiziționată în 1969 de concernul italian FIAT, a luat decizia demarării proiectului unui nou model sport pentru a continua această bogată tradiție.
Ca bază mecanică a fost alesă platforma modelului Fulvia Coupe HF 1.6 iar pentru design s-a optat pentru studiourile carosierului Bertone.
Un prim prototip dezvoltat de Bertone a fost expus cu ocazia Salonului Auto de la Torino din 1970 fiind denumit Stratos Zero. Spre deosebire de modelul Fulvia Coupe HF 1.6 care beneficia de un design mai clasic și era conceput după soluția tehnică constructivă ″totul în față″, Stratos Zero dispunea de un design spectaculos și avea motorul amplasat central iar transmisia pe roțile din spate. Această soluție constructivă aducea beneficii importante pentru repartiția maselor pe ambele punți precum și a unui centru de greutate coborât. Conducerea firmei Lancia a considerat oportună soluția tehnica folosită pe prototipul Stratos Zero și împreună cu firma Bertone au stabilit o colaborare pentru dezvoltarea în comun a viitorului model sport pentru competitii pornind de la această nouă configurație tehnică.
La ediția din 1971 a Salonului Auto de la Torino a fost prezentat sub forma de prototip modelul Lancia Stratos HF. Încă de la prezentare, majoritatea jurnaliștilor auto și specialiștilor au considerat Lancia Stratos HF un automobil de excepție atât din punct de vedere al design-ului cât și al soluțiilor tehnice aplicate. În alegerea numelui de Stratos, se pare că firma Bertone s-a inspirat din era spațială, această denumire fiind derivată din cuvântul stratosferă.
Lancia Stratos HF dispunea de o caroserie de dimensiuni compacte cu design avangardist semnat de Marcello Gandini și care era realizată din fibră de sticlă. Caroseria oferea un habitaclu cu două locuri suficient de spațioase iar datorită parbrizului de tip “panoramic” oferea o vizibilitate frontală maximă. Montată pe un șasiu tubular, caroseria oferea un acces facil la parțile mecanice mulțumită deschiderii ample ale parților frontale si posterioare.
Motorul din dotatre era unul de tip V6 amplasat central transversal dezvoltat de Ferrari și care echipa inclusiv modelul Dino 246GT. Acesta avea capacitatea de 2.4L, distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu trei carburatoare inversate Weber. Puterea maximă furnizată era de 192CP la 7.000 rpm și care permitea performanțe ridicate: viteză maximă 230 km/h și accelerație 0 -100 km/h în 6.6 secunde. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte iar optional era oferit un diferențial autoblocant. Suspensia era intependentă de tip Mc Pherson pe ambele punți și era prevazută cu brate oscilante transversale, bielete oblice, arcuri elicoidale, bare stabilizatoare reglabile și amortizoare hidraulice. Sistemul de frânare era cu discuri ventilate iar direcția cu cremalieră.
În cursul anului 1972 au fost testate în condiții climatice diverse câteva prototipuri în timp ce pentru omologarea din Grupa a 4-a a campionatului mondial de raliuri era necesar producerea a minim 400 de exemplare. Producția a demarat în anul 1973 fiind realizată de firma carosierului Bertone iar omologarea a fost certificată la data de 1 octombrie 1974. Motorul pentru varianta de competitii dezvolta într-o primă fază 280 CP iar greutatea era de numai 880 Kg comparativ cu versiune stradală.
Între anii 1973-1975 au fost fabricate 492 exemplare, modelul rămânând în oferta dealerilor Lancia până în la începutul anului 1978. La momentul lansării, Lancia Stratos costa 8.47 milioane lire italiene iar în zilele noastre un exemplar de serie în stare bună este cotat la 270.000 de Euro. Modelul a fost dezvoltat în primul rând pentru competiții și nu este facil de condus în traficul zilnic decât de persoane experimentate.
Debutul competițional s-a petrecut pe data de 4 noiembrie 1972 în raliul Tour de Corse la categoria prototipuri, modelul fiind pilotat de Sandro Munari care obținuse până în acel moment numeroase succese cu modele de competiție Lancia iar în 1973 în raliul Spaniei este obținută prima victorie cu acest model la volanul acestuia aflându-se Sandro Munari. Tot în acel an este obținut un important loc 2 în raliul Targa Florio cu piloții Munari și Andruet.
În 1974 este obținut titlul modial la constructori mulțumită celor două victorii cu modelul Stratos în raliurile de la San Remo și Tour de Corse precum și a victoriilor realizate cu modelele Fulvia și Beta din acel an. În același an are loc prezentarea versiunii Stratos dotată cu motorizare Turbo. Grație turbocompresorului de tip KKK, puterea motorului putea varia acum între 350 si 560 CP. Această nouă versiune a fost înscrisă în anul 1976 la Grupa a 5-a a campionatului mondial de raliuri.
Anul 1975 aduce un nou titlu modial la constructori pentru Lancia ca urmare a victoriilor obținute în raliurile din Monte Carlo, Suedia, Tour de Corse, Tour de France și San Remo.
Sezonul competițional WRC din 1976 a fost dominat din nou de Lancia Stratos. La volanul acestui model sunt câștigate raliurile din Monte Carlo, Portugalia, Tour de Corse și San Remo. Aceste victorii duc la obținerea unui nou titlu la constructori în palmaresul Lancia și două titluri la piloti: Bernard Darniche (la raliuri) și Franz Wurz (la rally-cross).
La finele sezonului competițional din 1976, concernul FIAT din care făcea parte și firma Lancia a dorit să promoveze în WRC propriul său model Fiat 131 Abarth. Începând cu sezonul competițional din 1977 echipa de raliuri nu s-a mai bucurat de un mare sprijin acordat de către conducerea firmei Lancia. Acest lucru nu a impiedicat obținerea unor noi victorii precum și câștigarea titlurilor la piloți cu Darniche în 1977 și Carello în 1978. Ultimele victorii importante obținute cu o Lancia Stratos au fost repurtate în raliurile de la Monte Carlo în 1979 și Tour de Corse în 1981 de același pilot Bernard Darniche.
Pe lângă cele trei titluri la constructori din WRC în 1974, 1975 şi 1976, cu modelul Stratos sunt câștigate și edițiile din 1976, 1977, 1979 şi 1980 ale campionatului european de raliuri.
De la debutul său în competiții Lancia Stratos a obținut peste 80 de victorii oficiale tradiția fiind continuată în anii ’80 și ‘90 cu modelele de succes: 037, Delta S4 și Delta HF Integrale cu care sunt câștigate alte 7 titluri de campion mondial la constructori.
Foto: Lancia; Arhivă
