În urmă cu jumătate de secol la Salonul Auto de la Geneva era lansat ultimul model Lamborghini de tip gran turismo având interiorul configurat după schema cu 2+2 locuri. De la debut, modelul Jarama a fost ales ca automobil personal de către fondatorul firmei, Ferruccio Lamborghini și care și l-a dorit enorm chiar și cu riscul de o suprapunere în gamă cu modelul Espada.
50 de ani de la debutul ultimului GT Lamborghini
Nu degeaba a fost aleasă mașina personală al lui Ferruccio și în care apare inclusiv în celebra fotografie tip portret al fondatorului alături de un tractor cu o expresie de genul „aici sunt bijuteriile mele”. Jarama a fost gândit ca un gran turismo ideal pentru omul de afaceri care a dorit să se bucure și să-și expună statutul cu un automobil puternic și elegant și pentru care probabil, modelul Miura reprezenta un supercar show-off, un playboy.
Chiar și cu riscul suprapunerii în gamă cu celălalt model GT cu 2 + 2 locuri aflat în producție, Espada, Ferruccio a dorit ca acesta să înlocuiască modelul Islero, care nu a trecut de noile reglementări federale anti-poluare din SUA de la acea vreme. Numele Jarama nu provine de la circuitul spaniol cu același nume ci de la cel al regiunii în care este amplasat, leagănul taurilor. Modelul Jarama a devenit în scurt timp cel mai bun gran turismo de lux pentru cea mai solicitată și mai conservatoare clientelă a mărcii din Sant’Agata.
Un coupe de tip fastback de dimensiuni generoase
Desigur, depășirea imaginii modelului Miura a fost una foarte dificilă, deși tipologiile celor două modele Lamborghini erau diferite. Lamborghini a decis să-i imprime o personalitate total diferită de cea al lui Miura, încredințând proiectul noului inginer șef Paolo Stanzani, care a luat locul talentatului Gianpaolo Dallara. Motorul conform tradiției trebuia să fie un V12 care în acest caz avea cilindreea de 3.929 cmc, dezvolta 350 CP la 7.500 rpm și era alimentat cu șase carburatoare dublu corp Weber. Acesta era oferit în combinație cu o cutie de viteze manual cu 5 trepte plus un diferențial autoblocant. Spre deosebire de modelul predecesor Islero, modelul Jarama ca și Espada dispunea de un șasiu autoportant realizat din oțel și care a fost preferat în locul aluminiului chiar și pentru caroserie.
30 de ani de la lansarea supercarului Lamborghini Diablo
Trenul de rulare cu suspensie independentă pe ambele punți, sistem de frânare servoasistat dotat cu discuri și direcția cu cremalieră servoasistată erau derivate din cel al modelului Espada iar ampatamentul măsura cu 27 cm mai puțin comparative cu acesta din urmă. Modelul GT de la Lamborghini era capabil de o viteză maximă de 250 km/h și un demaraj de la 0 la 100 km/h în 7.2 secunde. Noua interpretare stilistică a lui Marcello Gandini angajat la Bertone, are o formă de limbaj mai practică comparativ cu Miura. De asemenea, configurația interiorului cu 2 + 2 locuri duce în mod natural la un maxi coupe cu partea din spate tip fastback în formă trapezoidală.
Farurile cu carenaj retractabil marca Marcello Gandini
Vorbind de partea frontală, sau mai degrabă de faruri, orice referire la Alfa Romeo Montreal nu este pur întâmplătoare. Pentru un plus de exclusivitate, stilistul Marcello Gandini propune în cazul lui Jarama, un carenaj retractabil farurilor. Pe lângă faptul că oferă o omogenitate estetică deosebită, contribuie la eficacitatea aerodinamică a părții frontale. Odată cu accesarea luminilor de poziție, un mecanism ridică carenajul farurilor, care au și o funcție de deportanță. Această soluție reprezintă o alternativă mai puțin sportivă la tema farurilor retractabile, pe care deja Lamborghini a implementat-o pe modelul Urraco P250 lansat în același an.
Chiar dacă deceniul șapte tocmai a început, liniile generale sunt deja mai extinse la noile tendințe de la începutul anilor ’70. În completarea esteticii personalizate vin și jantele Campagnolo realizate din magneziu. Chiar dacă pentru unii spațiul interior pentru locurile din spate pare ușor redus, amenajarea acestuia este de un nivel înalt fiind prevăzut cu scaune și plafon îmbrăcate în piele, podea prevăzută cu mochetă piele moale, volan, schimbător de viteze și tablou de bord din lemn. Suprafața vitrată generoasă garanta multă luminozitate, fără însă teama de căldură pentru că în dotarea standard este prevăzută instalația de aer condiționat. În plus, 21 de exemplare ale acestui model au fost prevăzute cu un acoperiș panoramic care se deschide în două secțiuni longitudinale separate, un detaliu care adaugă valoare exemplarelor de colecție.
Două serii plus o variantă de competiții
După 177 de unități construite pe parcursul a trei ani, vânzarea – oarecum surprinzător – a majorității pachetului de acțiuni Lamborghini către antreprenorul elvețian George Henri Rossetti coincide cu sosirea celei de-a doua serii. Cea de-a doua serie primește în plus denumirea GTS și un plus de 15 CP la puterea maximă furnizată de motor care acum totaliza 365 și permitea performanțe ușor superioare: viteză maximă 260 km/h și accelerație 0 – 100 km/h în 6.9 secunde. Comparativ seria precedentă, Jarama GTS putea fi recunoscută prin fanta de aer orizontală extinsă de pe capota precum și prin grilele de aerisire laterale de pe aripile din față. În plus, această a doua serie dispunea de sistem de frânere prevăzut cu discuri ventilate Girling iar opțional de cutie de viteze automată cu 3 rapoarte.
Muzeul Auto Lamborghini
Din păcate, pentru modelul de lux GT nu a mai reprezentat o atracție pentru clienții tradiționali ai constructorului din Sant’Agata Bolognese, Jarama fiind eclipsat în gamă de spectaculosul model Countach lansat în 1973. Doar 152 de unități au fost construite până în 1976 din cea de-a doua serie iar conducerea Lamborghini nu a mai demarat un proiect pentru un model succesor. Singura versiune care a mai ieșit în evidență a fost cea Rally SVR-1 pregătită de Bob Wallace, inginerul și pilotul de teste originar din Noua Zeelandă și fost responsabil cu proiectul Jota al modelului Miura. Wallace a decis să-i diminueaze greutatea și să-i ranforseze cadrul acolo unde era nevoie și caroseria prin montarea unui roll bar.
Folosind aluminiu în loc de oțel, Jarama Rally SVR-1 reușea să cântărească cu 300 de kilograme mai puțin decât versiunea de serie. Această versiune era gata pentru cometițiile de înalt nivel dar până la urmă a concurat doar într-o singură cursă la Misano Adratico. Astăzi este păstrat în Muzeul Ferruccio Lamborghini din Funo di Argelato, chiar la periferia orașului Bologna și care se va redeschide în septembrie.
Foto: Lamborghini; Arhivă
