În momentul lansării modelului din clasa sport Quattro cu tracțiune integrală permanentă în urmă cu 40 de ani, Audi a surprins pe marea majoritatea a producătorilor auto și a creat practic o nouă tendință pe piața auto în anii ’80 și ’90.
Tracțiunea pe patru roți nepermanentă a fost introdusă la început în construcția camioanelor, atât în sectorul civil, cât și în cel militar. Până atunci, vehiculele care ofereau tracțiune integrală erau destul de rare, cu excepția modelelor off-road și care erau de obicei considerate vehicule comerciale spartane, inițiatorul fiind chiar celebrul model militar Jeep Willys.
Un prim pas l-a făcut firma britanică Jensen în anul 1966 și care, în colaborare cu specialistul britanic pe acest tip de transmisii – Ferguson, a introdus transmisia integrală permanentă pe modelul coupe de lux Interceptor FF. Cererea destul de scăzută a modelului respectiv a condus practic la stoparea producției în 1970.
Începând din anul 1972, constructorul auto japonez Subaru, a oferit opțional tracțiunea integrală neprmanentă pe modelul din clasa medie 1800/Leone comercializat cu succes în căteva zeci de mii de exemplare. În cazul modelului Subaru, la debut, tracțiunea integrală era acționată mecanic cu ajutorul unei manete iar mai târziu printr-un sistem electro-pneumatic prin accesarea unui comutator aflat în bord. Din lipsa unui diferențial central, transmisia pe toate roțile putea fi utilizată numai pe teren accidentat sau pe suprafețe alunecoase.
În același an cu prezentarea modelului Audi Quattro, compania americană AMC (American Motors Corporation) a lansat modelul de clasă medie Eagle SX4 disponibil în trei variante de caroserie (berlină, coupe și break) și dotat cu tracțiune integrală permanentă. Ambele modele au fost deosebit de populare pe piață elvețiană, acolo unde în acea zonă predomină relieful muntos. Spre deosebire de Audi, American Motors Corporation a avut avantajul experienței firmei Jeep specializată în producția modelelor off-road, care aparținea grupului AMC și care lansase modelul Wagoneer în 1962, considerat unul dintre primele SUV-uri.
Predecesorii acestui din urmă model au fost însă modelele americane Ford din anii ’30 și ’40 convertite cu tracțiune integrală concepută de firma americană Marmon-Herrington și care avea o colaborare strânsă cu concernul american Ford. Tot în segmentul off-road merită amintit și modelul britanic Range Rover lansat în anul 1970 și dotat în premieră pentru această categorie cu tracțiune integrală permanentă.
40 ani de transmisie integrală permanentă Quattro
Desigur, în ultimii 120 de ani, au existat numeroase alte prototipuri, exemplare unice și chiar monoposturi de competiții echipate cu tracțiune integrală. Cel mai vechi reprezentant dotat cu o astfel de schema tehnică și oferit în combinație cu un motor cu combustie, este modelul olandez Spyker din 1903 cu motor în 6 cilindri. Tot la această categorie poate fi încadrat și vehiculul electric Lohner – Porsche creat de către Ferdinand Porsche în anul 1900 și a cărui transmisie era asigurată de toate cele petru roți cu ajutorul unui motor electric montat pe butucul fiecărei roți. Cu cinci ani mai devreme, a existat trăsura cu aburi Caffrey în SUA, cu patru motoare mici cu aburi care dezvoltau un total de 3CP și care puteau fi folosite separat – atât pentru tracțiunea pe roțile din față, cât și pentru toate cele cu patru roți. Cu toate acestea, pentru acest ultim exemplu există doar un desen al piesei unice construite pentru un medic din Philadelphia.
80 de ani mai târziu, Audi Quattro a adus o contribuție decisivă în segmentul modelelor auto rutiere prin introducerea în serie a tracțiunii integrale permanente, soluție care a fost apoi implementată în decursul anilor ’80 pe toate modelele producătorului german din Ingolstadt care erau însoțite de denumirea Quattro dar și de majoritatea producătorilor auto în diferite forme (permanentă sau nepermanentă cu puntea spate cuplabilă după caz) și segmente de piață începând de la cel mini cu modele gen Autobianchi/Lancia Y10 4WD, Fiat Panda 4×4 sau Subaru Justy și până la cel de lux precum Audi V8 sau supersport ca de exemplu Porsche 959 și Lamborghini Diablo VT.
Cele mai cunoscute exemple ale acestui tip de transmisie erau intâlnite pe modelele de la Lancia sub denumirea 4WD sau Integrale, de la Mercedes cu numele 4Matic, la BMW cu indicativul X, la Volkswagen având denumirea de Syncro, la Renault sub numele Quadra sau la Peugeot cu identificarea X4.
Foto: Producători; Arhivă
