În luna mai în urmă cu 40 de ani, a demarat producția versiunii sportive Turbo a modelului bestseller din clasa mică Renault 5 care a introdus tehnologia supraalimentării pe scară largă și a valorificat experiența producătorului Renault, câștigătoar la constructori în sezonul 1979 din Formula 1. Renault-ul 5 Turbo a devenit un model cult și o rampă de lansare a sute de piloți la raliu și de circuit.
„Am câștigat în Formula 1 cu un motor Turbo cu o capacitate de doar un litru și jumătate comparativ cu cele aspirate ale concurenței de două ori mai mari și ne-am întrebat de ce să nu-l punem și pe un model Renault de serie?” a declarant la un moment dat un oficial din conducerea Renault . Aceasta, se pare că a fost în esență, ideea care acum mai bine de 40 de ani a dus la dezvoltarea lui R5 Turbo, un grațios model sport care a pus în practică competențele tehnice dobândite în cursele de Formula 1 și care a prefigurat moda supraalimentării motoarelor pe benzină din anii ’80.
Un prim prototip prezentat în 1978
În zilele noastre, motorizările turbo sunt prezente într-un număr mare în gama producătorului auto francez Renault. Un prim pas al „erei turbo” a fost făcut la ediția din 1978 a Salonului Auto de la Paris când Renault a prezentat sub formă de prototip Renault-ul 5 Turbo. Proiectat de celebrul Marcello Gandini care lucra pentru carosierul Bertone, modelul sport a impresionat datorită motorului turbo amplasat central, transmisiei pe roțile din spate, habitaclului cu doar două locuri, pasajelor roților extinse, pneurilor de dimensiuni generoase și prizelor de aer laterale de mari dimensiuni.
Ideea unei versiuni sport elaborată pentru a putea oferi performanțe de înalt nivel a apărut într-o seară, la începutul anului 1976, pe ruta Dieppe-Billancourt. Directorul de producție adjunct de la Renault din acea perioadă, Jean Terramorsi și adjunctul său, Henri Lherm se întorceau acasă după o zi de serviciu și au vorbit despre dezvoltarea unui model Renault 5 foarte special, care ar putea concura cu succes în curse, echipat cu motor turbo și care să vină în completarea gamei. Primul automobil de producție franceză cu motor turbo pe benzină a devenit realitate patru ani mai târziu și în același timp crezul pentru Regie Nationale Renault.
Debutul oficial la salonul parizian din 1980
Între 1976 și ediția din 1978 a Salonului Auto de la Paris (unde a fost prezentat sub formă de prototip Renault-ul 5 Turbo), inginerul Michel Têtu și colegii de la Berex (Bureau d’Etude et de Recherches Exploratoires Renault) din Dieppe au muncit din greu pentru dezvoltarea părții mecanice și a șasiului. În același timp, carosierul Bertone, centrul de stil Renault din Rueil-Malmaison, constructorul Alpine din Dieppe și carosierul Heuliez din Cerizay, au lucrat din plin la realizarea designului dar și o parte a șasiului pentru viitorul Renault 5 Turbo.
Modelul coupe Fuego de la Renault celebrează 40 de ani
Prototipul proiectului denumit 822 a ieșit în cel mai mare secret și a fost urmat de alte trei realizate la Dieppe: 822-01, 822-02 și 822-03. Acesta din urmă și-a făcut debutul în competiții cu Guy Fréquelin la Giro d’Italia din 1979. În mai 1980, a demarat producția modelului Renault 5 Turbo în timp ce prezentarea oficială a avut loc cu ocazia Salonului Auto de la Paris din același an. Acesta a fost considerat de majoritatea specialiștilor un automobil mai puțin obișnuit atât din punct de vedere al configurației tehnice (hatchback cu motor central și tracțiune spate) cât și al echipamentului de dotări (fără opțiuni suplimentare), clienții putând opta la alegere doar pentru culorile albastru Olimpo Albastru și roșu Granata iar interiorul era în primul caz de culoare roșie iar în celălalt caz albastru.
Performanțe destul de ridicate
Motorul aflat în dotare avea 4 cilindri, cilindrea de 1.397 cmc, distribuția cu ax cu came lateral, alimentare cu injecție mecanică Bosch K-Jetronic și supraalimentare cu turbocompresor Garrett T3. Puterea maximă furnizată era de 160CP și asigura performanțe destul de ridicate pentru acea dată: accelerație 0 – 100 km/h în 6.4 secunde și maximă 210 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, suspensia era independentă pe ambele punți prevăzută cu brațe triunghiulare duble, în față cu bare de torsiune iar în spate cu arcuri elicoidale iar sistemul de frânare servoasistat și dotat cu discuri ventilate pe ambele punți
Renault-ul R5 Turbo a fost, dacă putem spune așa, un mozaic în producția de automobile. Astfel, caroseriile erau realizate la Flins, de unde erau transportate circa 400 km cu camionul la Cerizay. Aici, acestea erau transformate de carosierul Heuliez: lungime majorată cu 5 cm, pavilion și portiere realizate din aluminiu, instalarea unei bare suplimentare la partea din față. Apoi, acestea erau trimise la fabrica Dieppe al lui Alpine unde erau realizate asamblările finale: barele de protecție față – spate, capota frontală din poliester, grupul motor plus cutia de viteze cu 5 trepte, tapițeria interioară și operațiunea de vopsitorie.
Testele rutiere în mediul normal și un ulterior control al calității au urmat pentru fiecare exemplar al modelului. Pentru omologarea FIA era necesar fabricarea unui număr minim de 400 exemplare. În 1980, primul an de producție, au fost realizate un număr de 802 unități urmate apoi de alte 536 unități în anul următor. În ciuda faptului că anul 1982 a adus unele îmbunătățiri, precum cursa schimbătorului de viteze, portierele din tablă în locul celor din aluminiu și noi culori pentru caroseriei, au fost fabricate doar 352 unități.
Turbo 2 avea un interior similar cu R5 Alpine Turbo
Cu ocazia Salonului Auto de la Paris din 1982, Renault a prezentat a doua serie a modelului cunoscută ca R5 Turbo 2. Aceasta se deosebea de prima serie în special la interior, acolo unde scaunele sofisticate ale lui Bertone, planșa de bord, elementele și materialele pentru finisare au fost înlocuite cu cele ale modelului Renault 5 Alpine Turbo. Principalele caracteristici tehnice ale celor două modele au fost aproape identice, până la punctul de partajare a prescurtării interne R8220. Între anii 1982 și 1986 au fost fabricate un număr de 3.167 exemplare R5 Turbo 2.
Renault 16 – primul hatchback a debutat acum 55 de ani
Către finalul anului 1984 a fost realizată o serie specială de 200 de exemplare cu un motor având cilindreea majorată la 1.430 cmc. În acest caz, modelul, cunoscut sub codificarea 8221 a fost construit pentru a concura la clasa de 2 litri și a obține omologarea sportivă în grupa B a Campionatului Mondial de Raliuri. În anii ’80, modelul R5 Turbo a contribuit decisive la formarea a numeroși piloți atât amatori cât și profesioniști. Cupa europeană Renault 5 Turbo Elf a fost inaugurată în anul 1981 și s-a desfășurat până în 1984, de multe ori în deschiderea Grand Prix-urilor de Formula 1 sau al celebrei curse 24 de ore de la Le Mans. Tot în anul 1981, echipajul Ragnotti-Andrié a câștigat Raliul de la Monte Carlo.
Inaugurarea Grupei B a dus la dezvoltarea celor mai puternice și în același timp periculoase automobile văzute vreodată în raliuri, R5 Turbo „Tour de Corse”, un nume în omagiul celei de-a 82-a victorii și omologări din ianuarie 1983. În acest caz, motorul furniza o putere de 240 CP la 7.000 rpm, transmisă către roțile din spate în plină epocă a tracțiunii integrale iar datorită anvelopelor înguste, a creat unele probleme cu stabilitatea. Din anul 1984, modelul Turbo 822 a evoluat în modelul 8221 cunoscut și ca R5 Turbo Maxi, cu posibilitatea montări unor pneuri mai late. Ultima versiune a competiției a fost Turbo Supertourisme de 370 CP (1986-1987) pentru campionatul francez de super turisme.
Foto: Renault; Arhivă