Design-ul original, motorul performant amplasat central și numele evocator sunt principalele caracteristici ale modelului tip berlineta cu două locuri, realizat de Pininfarina, produs în două serii și care se alătura în gama modelului Beta formată atunci din numai puțin de 4 variante de caroserie(berlină, coupe, spider și shooting break).
Lancia Beta Montecarlo reprezintă cel mai bine geniul, inspirația și curajul tipic producătorilor auto italieni, capabili să scrie pagini importante în istoria curselor auto. La mijlocul anilor ’70, perioadă în care bunăstarea deceniului precedent din Europa Occidentală începea inevitabil să scadă, în sectorul auto, producția de modele sport încetinește simțitor datorită unei temeri răspândite de o iminentă criză petrolieră cu consecințe catastrofale.
Mișcare strategică
În acest context, grupul Fiat face o alegere productivă cu adevărat originală și demarează un proiectul unui nou model sport, dar după ce lansase deja în 1972 modelul Fiat X1 / 9 și care a fost apreciat de un public larg, decide să cedeze proiectul firmei Lancia din portofoliul său. La prima vedere ar putea fi considerată o mișcare riscantă, dar în realitate este exact opusul. Este o strategie atentă, concepută pentru a reînvia brandul Lancia, care se confruntase de la finalul anilor ’60 cu o profundă criză economică. Dacă modelul Beta care și-a făcut debutul în anul 1972 în varianta berlină și care a fost urmată de variantele: coupe, spider și shooting break, utiliza o configurație tehnică de tipul „totul în față”, varianta Montecarlo se distinge prin utilizarea unei scheme tehnice cu tracțiune pe roțile din spate și motor amplasat central.
Un motor pentru ambiții mari
Beta Montecarlo avea echipat un motor cu 4 cilindri în linie de 2 litri, montat central transversal și care beneficia de distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu un carburator dublu corp Weber. Puterea maximă furnizată era de 118CP și permitea performanțe ridicate pentru acea perioadă: viteză maximă 190 km/h și accelerație 0 -100 km/h în 8.7 secunde. Această alegere a fost impusă cu siguranță de o strategie de imagine, concepută pentru a atrage un public cât mai vast datorită utilizării celui mai mare motor disponibil pentru un model sport compact în timp ce modelele rivale directe, dispuneau toate de motoare cu capacitate mai mică: Fiat X1 / 9 (1290cmc, 75CP), Porsche 914 (1795cmc și 85CP sau 1971 cmc și 100CP), Matra Simca Bagheera (1294cmc și 84CP) și Alpine Renault A110(1300cmc și 81 CP sau 1600cmc și 118CP). Comparativ cu modelele competitoare, modelul Lancia dispunea de unele soluții tehnice rafinate precum: suspensia independentă de tip McPherson pe ambele punți, sistem de frânare cu dublu circuit dotat cu discuri pe ambele punți, rezervor combustibil poziționat între motor și habitaclu din motive de siguranță la accident sau cutia de viteze manuală cu 5 trepte oferită în standard.
O caroserie cu adevărat fascinantă
Cel mai captivant aspect al modelului Montecarlo este, însă, fără îndoială, forma originală a caroseriei, în a cărei linie, cu partea din față lungă și cea din spate vizibil trunchiată, unii cunoscători pot observa o asemănare cu modelul contemporan Ferrari Berlinetta Boxer, ambele fiind rodul aceluiași genial carosier Pininfarina. De asemenea, merită menționat faptul că, modelul Lancia sport cu două locuri reprezintă primul automobil care a fost proiectat complet, inclusiv platforma tehnică de către atelierele carosierului Pininfarina din Torino. Prezentat la Salonul Auto de la Geneva din 1974, modelul a fost ulterior modificat la partea mecanică și la unele detalii ale caroseriei în anul următor, pentru a putea fi comercializat și în Statele Unite, cu denumirea de Beta Scorpion, pentru a se evita confuzia cu modelul Monte Carlo de la Chevrolet. De la debut, modelul sport Lancia a fost disponibil în variantele de caroserie coupe și cabrio-targa cu acoperiș detașabil.
Specificațiile Yankee
Versiunea rezervată pieței din SUA este ușor diferită de cea vândută în Europa, având faruri rotunde, bare de protecție ranforsate, o grilă frontală mai lată și unele modificări la detalii. Mecanica era diferită, constând într-un motor de 1.8L(102CP), echipat cu toate dispozitivele anti-poluare necesare pentru ca nivelul de emisie al gazelor să corespundă standardelor stricte americane. Marile așteptări pentru acest model au fost însă practic anulate de către piața americană, clienții acestui segment ne fiind prea mult atrași de acest model(doar 1.802 unități vândute între anii 1976-1977) în ciuda numeoaselor calități recunoscute de presa americană și a unui echipament de dotări complet pentru SUA(instalație de aer condiționat, tapițerie din piele, geamuri acționate electric, radio casetofon, jante din aliaj).
Două serii 7.578 de exemplare
Eșecul comercial înregistrat pe piața americană a contribuit semnificativ la decizia de a opri producția modelului în 1978. Această decizie a fost considerată drept un fel de pauză de reflecție, dorită de conducerea de la Lancia pentru a evalua mai bine viitorul modelului Beta Montecarlo, care la începutul anului 1980 va reveni pe piață cu a doua serie. Contrar zvonurilor insistente potrivit cărora se dorea modelul echipat cu un motor cu o capacitate mai mare, motorul rămâne cel din prima serie, actualizat corespunzător, în timp ce noile îmbunătățiri stilistice contribuiau la o linie mai modernă. În același timp, echipamentul a fost substantial îmbunătățit cu dotări precum: radio casetofon, jante din aliaj de 14 țoli, retrovizoare exterioare cu reglaj din interior sau geamuri cu tentă fumurie. În septembrie 1981 berlineta Lancia este scoasă definitiv din producție dar a rămas în oferta producătorului până în 1984. Din prima serie, au fost fabricate 5.638 de exemplare în timp ce din cea de-a doua serie un total de 1.940 de unități.
Pe plan competițional, modelul sport de la Lancia s-a făcut mult mai bine remarcat cu câștigarea edițiilor din 1980 și 1981 ale campionatul mondial sport prototip la grupa 5. În acest caz, modelul era echipat cu un propulsor cu 4 cilindri de 1.4L (480-540 CP) supraalimentat cu turbocompresor.
Foto: Lancia; Arhivă
