După succesul înregistrat cu modelul Primula de la începutul anilor ’60 dotat cu transmisie pe roțile din față(primul model de producție italiană de acest fel), producătorul auto italian Autobianchi a prezentat la sfârșitul anilor ’60 un succesor pentru acesta, numit A111 și care beneficia de o elegantă și spațioasă caroserie în 3 volume.
Tracțiune pe roțile din față
În realitate, proiectul unui model în trei volume, care a fost ulterior concretizat în modelul A111, data încă din 1961, atunci când Fiat a început să experimenteze cu adevărat tracțiunea pe roțile din față pentru un model de mare serie. La acea vreme, și chiar și în perioada anterioară, configurația tehnică cu tracțiune pe roțile din față nu au fost printre prioritățile companiei din Torino, a cărei conducere a manifestat o anumită neîncredere față de această soluție. În schimb, inginerul Dante Giacosa, responsabil cu dezvoltarea a numeroase modele Fiat de succes, de la 500 Topolino la 128, a susținut implementarea acestei soluții tehnice pe mai multe modele de serie.
O nouă provocare
Când s-a decis implementarea experimentală a tracțiunii față pe un model Autobianchi înaintea unui model Fiat, erau finalizate câteva prototipuri, dintre care unul a fost concretizat în modelul Primula lansat în 1964 iar altul, cunoscut sub codificarea G.123 E4, se referea la un nou model în trei volume. Acest din urmă proiect a fost reluat atunci când s-a decis înlocuirea modelului Primula cu un model mai modern de clasă medie.
Model intermediar în grupul Fiat
1969 a fost într-adevăr un an foarte important pentru grupul Fiat, care a lansat modelele 130(clasa superioară), 128(clasa compactă), Dino 2.4(clasa sport), Autobianchi A112(clasa mini) și A111(clasa medie). Comparativ cu Primula, modelul înlocuitor A111 beneficia de o caroserie mai tradițională în 3 volume și a fost actualizată în unele detalii pentru putea fi industrializată. Din punct de vedere al finisărilor și al performanțelor, Autobianchi A111 se situa peste nivelul Fiat-ului 124 din aceeași clasă fiind apropiat mai mult de nivelul Fiat-ului 125 din segmentul mediu superior și oferea spre deosebire de cele două modele Fiat menționate tracțiune pe roțile din față care reprezenta totuși o noutate pentru acea perioadă în clasa medie. La momentul lansării, modelul A111 a costa în versiunea de bază 1.316.000 de lire, comparativ cu cele 1.077.000 lire în cazul lui Fiat 124 și 1.355.000 lire pentru Fiat 125.
Proiectat ca model familial
Prima serie a avut barele de protecție cu tampoane, blocuri optice spate de dimensiuni reduse, faruri rectangulare și o grilă frontală cu ornamente cromate orizontale iar dimensiunile caroseriei și greutatea erau conforme cu clasa medie din acea perioadă – Lxlxh 4.02×1.61×1.40 m și 930kg. În interior, modelul Autobianchi a surprins prin spațiul interior generos pentru 4 persoane, finisarea excelentă, planșa de de bord cu elemente din lemn, tablou de bord complet ce includea turometrul, podea mochetată și tapițeria din imitație de pilele. Ca puncte mai puțin reușite au fost semnalate levierul schimbătorului de viteze destul de lung și capacitatea portbagajului de dimensiuni mici, respectiv 345 dmc.
Fabricat exclusiv de Autobianchi
Din punct de vedere tehnic, modelul A111 care a fost produs exclusive la fabrica Desio din apropiere de Milano, beneficia de suspensie față independentă cu brațe oscilante și resort monolamelar transversal iar în spate de suspensie prevăzută cu axă rigidă și arcuri lmelare în timp ce sistemul de frânare era dotat cu discuri pe ambele punți plus corector de frânare pentru puntea spate. Motorul din dotare era similar cu cel utilizat de modelul Primula Coupe S, având 4 cilindri în linie, cilindereea de 1.438 cmc și puterea 75CP care asigura o viteză maximă de 155 km/h. La finele anului 1970 a fost realizat primul și singurul facelift care a dat naștere unei a doua serii a modelului care a rămas în producție până la sfârșitul anului 1972.
Mai puțin de 60.000 unități comercializate
Micile îmbunătățiri realizate odată cu facelift-ul de la finele anului 1970 au contribuit la un aspect exterior mai atractiv și au inclus barele de protecție cu elemente de cauciuc, blocuri optice duble la spate și grila frontală cu design simplificat. La interior au fost adăugate elemente din lemn la partea superioară a portierelor, spații de depozitare a obiectelor sub planșa de bord, volan cu design nou, noi materiale pentru tapițeria scaunelor și levierul schimbătorului de viteze de dimensiuni mai reduse. Modelul a avut parte de o carieră discretă cu mai puțin de 57.144 de exemplare comercializate până la finele anului 1972.
Foto: Autobianchi; Arhivă
