Modelul F, ultimul roadster fabricat de constructorul auto britanic MG, a debutat în urmă cu 25 de ani iar fanii siglei în formă de octogon l-au considerat încă din acel moment ca pe un model cu potential clasic în ciuda designului ușor avangardist și a unor soluții tehnice mai puțin obișnuite pentru un model auto britanic (motor amplasat central, distribuție cu 4 supape pe cilindru și sistem variabil de deschidere a supapelor).
MG (Morris Garages) a încetat producția de automobile în anul 1980, când grupul britanic British Leyland din care făcea parte a luat decizia închiderii fabricii din Abingdon, Oxfordshire, deși sigla MG a fost utilizată ulterior pe versiunile sportive ale modelelor din clasa mică, compactă și medie de la firma britanică Austin care au fost comercializate între anii 1982 și 1991.
Începând din anul 1992, compania MG deținută atunci de Rover Group, a reluat producția clasicului MG B ca ediție limitată RV8, iar reacția pozitivă a determinat compania să continue să dezvolte un model complet nou. Totuși, în anii ’80, mai multe modele sport MG noi au fost planificate odată cu apariția concept car-urilor prezentate la saloanele auto, dar nici unul dintre acestea nu a intrat vreodată în producție.
Din anul 1991, grupul Rover a demarat proiectul unui model sport cabrio de dimensiuni compacte dotat cu motor de capacitate medie similar ca, concept și preț de achiziție cu modelele Mazda MX5 și Lotus Elan, ambele lansate în cursul anului 1989. Modelul pentru producția de serie a fost finalizat pe data de 8 martie 1995 sub denumirea de MG F.
Lansat la comercializare în noiembrie 1995 de către Rover Group, roadsterul MG F a devenit cel de-al treilea model prezentat după preluarea grupului britanic de către producatorul german BMW la începutul anului 1994. Modelul britanic s-a impus repede pe piață încă de la debut datorită design-ului cu forme rotunjite și atent elaborat din punct de vedere aerodinamic, soluțiilor tehnice avansate implementate și a unui excelent raport preț/ performanțe în ciuda unei concurențe puternice din acel segment venită din partea unor modele precum: Mazda MX-5, Alfa Romeo Spider, Fiat Barchetta sau BMW Z3, ultimele trei lansate chiar în 1995.
Caroseria sa autoportantă de dimensiuni compacte (Lxlxh: 3.910×1.630×1.260 m) cu două locuri care putea fi dotată opțional cu hard top vopsit în culoarea caroseriei, beneficia de o structură de tip cadru atât pentru partea din față cât și pentru cea din spate. De la debut modelul britanic a fost disponibil cu o unitate cu 4 cilindri în linie de origine Rover din seria K și care era amplasată central transversal la fel ca și cutia de viteze.
Unitatea avea o capacitate de 1.8L, distribuție cu două axe cu came în chiulasă și 4 supape pe cilindru, alimentare cu injecție electronică și era oferită în două variante de putere: 118 CP și respectiv 143 CP în cu sistem variabil VVC de deschidere al supapelor. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, motorul permitea o viteză maximă de 195 și respectiv 212 km/h și un sprint de la 0 la 100 km/h în 9.2 și respectiv 7.7 secunde.
Transmisia se realiza pe roțile din spate, suspensia era independentă pe ambele punți fiind prevăzută cu brațe transversale și amortizoare Hydragas, sistemul de frânare era servoasistat și dotat cu discuri ventilate în față și discuri pline în spate plus ABS opțional iar direcția cu cremalieră servoasistată.
În echipamentul standard de dotări erau incluse airbag-urile frontale, geamurile cu acționare electrică, închiderea centralizată a portierelor, jantele din aliaj, radio casetofonul stereo și antena electrică iar opțional era propuse instalația de aer condiționat, tapițeria din piele sau jantele de 16 țoli din aliaj cu pneuri majorate.
În toamna anului 1999, roadsterul britanic a beneficiat de un restyling ce a vizat în special interiorul, unele detalii de la exterior și echipamentul de dotări. În același timp a fost introdusă o nouă motorizare de bază de 1.6L (112CP) și a uneia de top de 1.8 L (160 CP) rezervată versiunii Trophy 160 realizată într-o serie limitată și care permitea performanțe superioare: viteză maximă 220 km/h și accelerație 0-100 km/h în 7.2 secunde.
O versiune cu transmisie automată CVT numită Steptronic a fost introdusă începând cu anul 2001. MG F a continuat să se comercializeze bine în ciuda vânzării grupului Rover în martie 2000. Dacă producătorul britanic de modele off road Land Rover a fost vândut către concernul american Ford, mărcile MG și Rover au fost vândute consorțiului de firme chineze Phoenix.
Anul 2002, aduce lansarea modelului MG TF, care i-a succedat lui MG F ( fabricat în 77.269 de exemplare) și numit după MG TF Midget din anii ’50. Bazat pe platforma modelului predecesor, MG TF a fost complet îmbunătățit. Cele mai semnificative modificări de ordin tehnic au fost abandonarea suspensiei cu amortizoare Hydragas în favoarea arcurilor elicoidale convenționale, noul design al sistemului de inducție a aerului care, împreună cu noile axe cu came, producea mai multă putere și beneficia de o rigiditate la torsiune a caroseriei cu 20% mai mare.
La exterior modificările se ordin stilistic includeau o grilă frontal restilizată, faruri reproiectate, bare de protecție de concepție nouă, grile laterale de admisie a aerului majorate, jante de 16 țoli cu design elaborat și portbagajul suplimentar.
Producția modelului MG TF a fost complet sistată în aprilie 2005 după un număr de 39.249 de unități.
Foto: MG