Turul Europei cu Dacia 1300 din 1969

Să parcurgi Europa de la est la vest la volanul unei mașini în vârstă de 43 de ani, asta da provocare! 7880 km și nouă țări traversate de către familia Crainiciuc. Iată povestea spusă chiar de pasionatul restaurator și consemnată de Valentin Brădățeanu.

Pe Danut Crainiciuc, îl cunosc toți împătimiții de Dacia 1300. A doborât orice record pe acest subiect. Ca și când ar fi fost foarte simplu, s-a gândit sa facă turul Europei la volanul uneia din Daciile sale. Și ca să nu existe discuții, a ales-o pe cea mai veche, mai precis exemplarul cu numărul de serie 90, fabricată în 1969, într-un august fierbinte. Și-a luat soția pe post de copilot, câteva bagaje, scule și minimul de piese de schimb și a pornit la drum fără să știe că la bord se află un pasager semiclandestin: cățelușul de pluș de pe poliță.

Citind în presă că românii sunt văzuți foarte prost în Europa, Dan a fost convins că această imagine se poate îndrepta chiar și printr-un gest atât de mic precum un tur al Europei cu Dacia 1300. Să vadă și străinii că nu suntem așa cum ne percep ei! În afară se vede doar partea neagră a României și, până la urmă, partea urâtă a oricărei țări. Dacia 1300 a fost mașina noastră națională, o mașină comunistă, a comuniștilor, a nomenclaturiștilor deoarece nu oricine își permitea să-și cumpere o mașină atunci. Dar, cum nu prea erau mașini, toată lumea era încântată când apăreai cu o Dacie. În 1969, când au început să se fabrice, doar puțini au beneficiat de acest autoturism, în special nomenclaturiștii.

Cu vreo șapte Dacii în garaj, Dănuț a devenit „nomenclaturist post-comunist“. Se amuză și îmi răspunde: „După 43 de ani, câți avea mașina la vremea excursiei, era prea târziu! Dacă era să fiu nomenclaturist, trebuia să am mașina asta pe vremea aia…“

Pregătirea excursiei

Cu gândul schimbării imaginii României peste hotare, Dan Crainiciuc a plănuit un tur al Europei pentru că pe vremea lui Ceaușescu se făcea numai turul țărilor socialiste. Suntem în Uniunea Europeană, putem să ajungem și în Anglia, și în Germania „federală“, peste tot. Având un foarte bun prieten la capătul celălalt al Europei, la Londra, itinerariul începea să prindă contur. Remus Azoiței, un alt pasionat de Dacia 1300, n-a stat prea mult pe gânduri, venindu-i imediat în ajutor: „Ești nebun, dar te susțin!“

Pregătirea mașinii pentru turul Europei nu a fost specială. Dacia 1300 cu anul de fabricație 1969 și numărul de serie 00090 era deja într-o formă de invidiat, Dănuț ocupându-se personal de întreținerea ei. Este una dintre cele 89 de Dacii 1300 care i-au trecut prin garaj. Botezată „Coana Mare“, mașina avea 43 de ani la data excursiei. Desigur, au existat destui cârcotași cu comentarii de genul: „Am mers și eu cu Dacia 1300 la Torino“. Dan a avut ac de cojocul lor: „În ce an?“ „1978.“ „Dar mașina din ce an era?“ „1977.“ Nici nu terminase rodajul! Una e să mergi cu o mașină relativ nouă, de unul-doi ani, și alta e să mergi cu o mașină veche de 43 de ani!

O verificare amănunțită înainte de plecare a fost de ajuns. Aceea pe care o faci și când pleci cu mașina până la munte. În portbagaj, a luat minimul necesar: un ambreiaj complet deoarece pe mașină este și acum ambreiajul original, având sigiliile pe cutia de viteze, un alternator pe care să-l pună la nevoie în locul dinamului original, plus releul de încărcare și cureaua aferentă, o bobină de inducție, o platină care e în permanență în scrumieră și un condensator. În cele din urmă, n-a fost nevoie de înlocuirea vreunei piese! „Cred că am fost cel mai zgârcit român de pe-acolo, fiindcă mașina mea n-a lăsat nici măcar o picătură de ulei în nicio altă țară“, mărturisea Dan. Și pentru că Dacia 1300 a fost din fabrică echipată cu pneuri Michelin, Dănuț a optat pentru un set nou, tot de aceeași marcă. Cu benzina fără plumb n-a fost o problemă deoarece a avut la el o sticluță de aditiv special. După cum spune el: „În momentul în care respecți ceea ce faci, este imposibil să ai probleme“, iar Coana Mare a demonstrat că poate ține pasul cu „tineretul“, păstrând ușor un ritm de 90–100 km/h, dar a atins și 142 km/h după cum martor este GPS-ul. Cel mai greu a fost să respecte indicațiile copilotului, nimeni altul decât soția sa, care l-a ținut în priză tot drumul: „Ai grijă, nu depăși, trebuia să stai pe banda aia“…

Apă în benzină

Cei doi își propuseseră să parcurgă în jur de 5000 km, dar când au ajuns acasă aveau 7880! Au trecut prin nouă țări din Europa: Ungaria, Austria, Germania, Belgia, Marea Britanie, Franța, Principatul Monaco, Italia și Elveția și, paradoxal, cel mai mic consum de benzină a fost înregistrat în România. S-ar zice că aici se merge mai încet sau că apa din benzină arde mai greu, sau, poate, benzina e mai de proastă calitate și nu se consumă atât de repede. Singurul accesoriu modern pe care l-au avut la bord, în afara telefonului mobil, a fost GPS-ul pe care Dănuț recunoaște că l-a cărat degeaba. Hărțile ACR de pe vremuri găsite în torpedo evident că nu mai erau de actualitate, însă toate drumurile sunt dotate cu indicatoare precise.

După scurtul drum prin țară a urmat Ungaria, unde masa și cazarea au fost oferite tot de un entuziast, medicul Adrian Pintea, care s-a oferit să-i îndrume pe cei doi. Misiunea a fost simplă datorită rețelei vaste de autostrăzi, însă aici a apărut și prima problemă. Mașina nu era echipată din uzină cu oglinzi retrovizoare exterioare și, prin urmare, nu putea circula pe autostrăzile din Vest. Adrian a venit cu soluția salvatoare, punându-i la dispoziție două retrovizoare pe care le-a aplicat pe rama ușilor din față fără să găurească panourile.

Temperaturile mari nu au pus niciun fel de problemă, la 40 de grade au urcat Alpii Maritimi francezi, Alpii italieni și cei elvețieni fără ca motorul să fiarbă. Nu au trecut prin tunel, ci au mers pe munte, ca pe vremuri! Desigur, capota motorului a fost deschisă, truc furat de la bătrâni, pentru un mai bun tiraj al aerului. Însă Dan a curățat înainte radiatorul, iar lichidul de răcire și-a păstrat culoarea și acum, după excursie. Chiar și pe canicula de afară, lipsa aerului condiționat nu a fost resimțită. „Cu binele, foarte repede te înveți, mai greu e dezvățul, mi-a mărturisit el cu accent bucovinean. Dacă pleci la drum cu o mașină de generație nouă, se rupe cureaua la accesorii, se blochează compresorul sau îți sare o pietricică în radiatorul de aer condiționat, ce te faci? Toate Daciile mele sunt echipate cu aer condiționat – au celebrul sistem GD, geam deschis“, ne-a spus Dan Crainiciuc.

„Coana Mare” lângă Jaguar

Austria a fost traversată în viteză, a urmat parcurgerea Germaniei, care s-a făcut într-o singură zi, cei doi și Coana Mare ajungând apoi în Belgia, la Liège. Pe autobahn, mașina a mers „șpan“ cu 90–100 km/h, dar și-a permis și 142 km/h pe zona liberă. În Germania, a desființat mitul că, atunci când plouă, mașinile nu se murdăresc. După două, trei dușuri reci, Coana Mare a trebuit curățată. De altfel, în fiecare dimineață Dan i-a aplicat o lustruire cu pielea de căprioară, în timp ce savura tacticos o țigară.

În Liège, cazarea s-a făcut la un hotel de lux în care se aflau și participanții la o cursă clasică, Coana Mare confundându-se la un moment dat cu mașinile competitoare. A dormit foarte bine alături de Mercedesuri, Jaguaruri și alte clasice. GPS-ul a insistat să-i plimbe și pe la Parlamentul European, dar europarlamentarii noștri n-au băgat de seamă că pe stradă circulă o Dacie 1300, unul dintre simbolurile colaborării europene.

„La Calais, am ajuns cu o zi mai devreme, așa că a trebuit să mai plătim o dată feribotul“, mărturisea Dan, însă revederea cu Remus Azoiței, faimosul nostru violonist, a fost de mare intensitate. „Uau, ai ajuns cu bătrânica până aici. În sfârșit, o Dacie la Londra!“ a exclamat Remus. N-au avut parte de prea multă intimitate pentru că mașina a fost imediat asaltată de londonezi care nu știau că Dacia există de peste 40 de ani. La un moment dat, un tip care traversa strada s-a oprit în mijlocul drumului: „O Dacia la Londra!“ Era un român, de-al nostru, din Iași, căruia nu-i venea să creadă.

În țara lui Shakespeare, Dănuț a fost sfătuit cum să țină sensul de mers: „Tot timpul, cu volanul la trotuar! Ții doar bordura“. Mai greu a fost cu sensul giratoriu, care trebuie parcurs prin stânga, nu prin dreapta, ca la noi.

Ace Cafe

La Londra, punctul culminant a fost expoziția organizată ad-hoc la Ace Café, celebrul loc de întâlnire al pasionaților de mașini și motociclete. Alături de Coana Mare a stat Renault-ul 12 TL al lui Remus, fratele mai tânăr, fabricat în Franța. Tradiția și cultura britanică sunt la ele acasă la Ace Café. La un moment dat, un cetățean în vârstă le-a mărturisit că el a vândut de nou Renault-ul 12 al lui Remus, fiind dealer în Londra. A recunoscut numărul de înmatriculare care se montează de către dealer și care rămâne pe mașină până aceasta este scoasă din circulație. Londonezul a comentat puțin jenat: „Arată mai bine decât atunci, când a sosit de la uzinele Renault“. Iar Remus i-a mărturisit că de restaurare s-a ocupat chiar Dan Crainiciuc.

Împreună cu Remus, au plecat în Franța, pe circuitul La Châtre, la întrunirea posesorilor de Renault 12, unde au fost primiți regește, ca niște membri cu drepturi depline ai comunității. A avut loc o cursă pe celebrul circuit, urmată de o masă câmpenească la care au participat zeci de posesori de Renault 12.

A urmat Coasta de Azur, de la Marsilia ajungând la Saint Tropez. Ca mulți dintre noi, și Dănuț a crescut cu filmele lui Louis de Funes, iar o plimbare prin Saint Tropez nu putea fi ratată și nici fotografiile pe covorul roșu de la Cannes. Până la Paris, Coana Mare a fost condusă de… Coana Mică, alias Narcisa, soția lui Dan. Pe Champs Elysees, Dacia 1300 s-a simțit ca acasă. În fond, are o inimă franțuzească… Vive la France, vive la Roumanie! Sesiunea foto de lângă Turnul Eifel n-a fost lipsită de surprize. Abia au reușit să se pozeze, fiindcă tot timpul veneau curioșii să întrebe despre cele două mașini. Jandarmul pus pe amenzi a cedat în cele din urmă, fraternizând cu mulțimea curioasă.

La 2473 m altitudine

La Monte-Carlo, Dan n-a rezistat ispitei de a face un tur pe traseul Marelui Premiu de Formula 1, Coana Mare fiind fotografiată insistent nu de paparazzi prezenți în număr mare, ci de șoferii Ferrariurilor și Porsche-urilor aflate pe rivieră.

A urmat periplul prin Țara Cantoanelor, culminând cu traversarea pasului Saint Bernard, la o altitudine de 2473 m. La „venerabila“ vârstă de 43 de ani, Coana Mare era deasupra tuturor! Totuși, era prea cald să guste din coniacul pe care îl au la gât câinii Saint Bernard ce patrulează prin zonă!

La întoarcere au existat și câțiva cârcotași care nu au crezut că un astfel de tur a fost posibil cu adevărat. „Nu cumva ai dus mașina pe platformă, și acum te lauzi?“ „Sunt vreo 4000 de poze în care nu se vede nicio platformă, de câte ori să o fi urcat și coborât de pe platformă ca să fac pozele astea?“ mă întreabă retoric Dan. Le răspunde în glumă: „Coana Mare are sosii în fiecare oraș, eu m-am dus doar cu numerele de înmatriculare“. După această minunată călătorie, Dănuț s-a cufundat în liniște, semn că pregătește altceva interesant!

Articol apărut în Motor Clasic Magazin  nr. 3 (noiembrie – decembrie 2015)