În luna noiembrie al acestui an, producătorul auto german Audi cu sediul în Ingolstadt a serbat 50 de ani de la lansarea primului său model de clasă superioară denumit Audi 100 și care este totodată primul model de concepție proprie Audi după cel de-al doilea război mondial. În cele ce urmează vă prezentăm cele mai importante momente din istoria acestui model de succes.
În anul 1958, concernul german Daimler-Benz cumpără 87% din acțiunile companiei Auto Union, din care făcea parte și brandul Audi iar un an mai târziu acesta deținea 100% din compania germană.
Între anii 1964-1966, constructorul Volkswagen achiziționează fabrica auto din Ingolstadt și mărcile companiei Auto Union. În același timp, conducerea de la Volkswagen renunță la marca DKW cu modelul F102 aflat în acel moment în producție și relansează marca Audi în 1965 având la bază același model de la DKW dar dotat de această dată cu motor în patru timpi și cu o caroserie ușor restilizată, modelul fiind denumit Audi 60.
Președintele de atunci de la Volkswagen – Heinrich Nordhoff nu era pe deplin mulțumit de succesul comercial înregistrat de Audi 60 și drept urmare nu mai dorea să dezvolte noi modele sub brandul Audi. În același timp, Rudolf Leiding aflat la conducerea Audi la acel moment nu mai credea în succesul modelului Beetle, produs în pararalel și la fabrica Audi din Ingolstadt și a dezvoltat în secret împreună cu directorul tehnic Audi, Ludwig Kraus, activ până în 1963 la Daimler-Benz, un model de clasă superioară. În câteva săptămâni, Kraus a finalizat un prim model la scară 1:1, de care Leiding a fost etuziasmat. La vederea acestuia model, Nordhoff a fost încântat afirmând: „O mașină frumoasă, o mașină foarte frumoasă”. Ceea ce a urmat a fost doar o chestiune de timp până la demararea producției de serie. În câteva luni, modelul trece de la stadiul de proiect la cel de producție cu ajutorul lui Kraus care implementează fiecare detaliu al modelului pe computer folosind metoda cu elemente finite care reprezenta o premieră pentru industria auto din Germania.
În noiembrie 1968 are loc lansarea noului model de clasă superioară și care a fost denumit Audi 100. Cunoscut și sub codul C1, modelul s-a făcut repede remarcat datorită soluțiilor tehnice avansate implementate precum: transmisia pe roțile din față (singurul model din clasa superioară la acel moment), caroserie atent studiată din punct de vedere aerodinamic, raportul de compresie ridicat (10.4-11.7:1 în functie de versiune) care ajuta la un randament mai bun al motorului, direcția cu cremalieră, discurile de la sistemul de frânare de tip ”in board” sau acumulatorul amplasat în portbagaj pentru o mai bună repartiție a maselor. De la debut comercializării au fost propuse trei versiuni de echipare: bază, S și LS disponibile într-o singură variantă de caroserie de tip berlină în 3 volume cu 4 uși și 5 locuri care avea ca atuuri importante: spațiul generos rezervat pasagerilor și portbagajului precum și suprafața vitrată generos dimensionată cu avantaje în privința vizibilității. Motorul disponibil era amplasat frontal longitudinal și avea 4 cilindri în linie, cilindreea de 1.760 cmc și dezvolta 80CP (versiunea de bază), 90CP(S) și 100CP(LS). Distribuția era cu un ax cu came în chiulasă și două supape pe cilindru iar alimentarea cu unul sau două carburatoare inversate Solex cu registre. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte, motorul permitea în funcție de versiune viteze maxime de: 156, 165 și 170 Km/h. Suspensia față era prevazută cu brațe triunghiulare transversale, arcuri eliciodale și bară stabilizatoare iar cea din spate cu axă rigidă torsională, jambe longitudinale, bare Panhard și bare de torsiune. Sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri în față și tamburi în spate.
Modelul s-a impus repede pe piață (peste 100.000 de exemplare comercializate în primul an), fiind apreciat pentru: raportul preț-calitate foarte bun (8.900 mărci în versiunea de bază), linia elegantă a caroseriei, finisările de calitate, habitaclul spațios și numeroasele dotări oferite (trapă acționată manual, tetiere și centuri de siguranță pentru locurile din față, proiectoare suplimentare, radio sau lunetă cu sistem de degivrare).
La ediția din 1969 a Salonului Auto de la Frankfurt este lansată varianta de caroserie coupe a modelului și care în acest caz avea denumirea Coupe S. Aceasta a fost comercializată începând din iulie 1970, beneficia de o caroserie cu un design elegant și rafinat care oferea 4 locuri la interior și avea echipat un motor de 1.9L care dezvolta 112CP permițând performanțe bune pentru acea perioadă: viteză maximă 185 km/h și accelerație de la 0 la 100 km/h în 10.8 secunde. Varianta Coupe S dispunea de o parte frontală cu 4 faruri rotunde, sistem de frânare cu discuri ventilate în față și de unele dotări suplimentare.
În octombrie 1969 demarează comercializarea variantei de caroserie cu două uși a berlinei 100 iar un an mai târziu în aprilie, versiunea LS era oferită opțional cu o cutie de viteze automată cu 3 trepte de concepție Volkswagen.
În martie 1971, pe linile de producție a fabricii din Ingolstadt este fabricat exemplarul cu numărul 500.000. În același an producția modelului este transferată la Neckarsulm într-o fabrică a producătorului NSU care la rândul său făcea parte din concernul Volkswagen din anul 1969.
În anul 1972, versiunile: bază, S și LS sunt înlocuite cu alte trei versiuni: L, LS ale caror motoare de 1.8L dezvoltau 85 și respectiv 100CP și GL care beneficia de o parte frontală dotată cu 4 faruri rotunde, motor de 1.9L(115CP) și dotări suplimentare.
În septembrie 1973, modelul beneficiază de un ușor facelift, fiind realizate unele îmbunătățiri de ordin stilistic la exterior și interior precum și tehnic la suspensie(în spate barele de torsiune sunt înlocuite cu arcurile elicoidale) și sistemul de frânare (dublu circuit pe diagonală iar discurile poziționate la butucul roții). În același timp este introdusă o nouă motorizare de bază de 1.6L(85CP) iar pentru îmbunătățirea confortului au fost oferite noi dotări opționale precum: direcția servoasistată, consola centrală sau temporizator pentru ștergătoarele de parbriz.
Deși inițial în plan era prevăzută o producție de 100.000 unități din modelul Audi 100, cererea pentru acest model a fost atât de mare încât până la sfârșitul producției în august 1976 au fost fabricate 827.474 exemplare din care 30.687 exemplare în varianta Coupe S, întrecând orice previziune optimistă. Dezvoltarea secretă a acestui model a condus în cele din urmă la motivul pentru care Audi a rămas o marcă independentă. Modelele Audi ulterior lansate au continuat succesul commercial început cu modelul 100 și au ajutat Volkswagen, care se confrunta în acea perioadă cu vânzări modeste ale modelelor 411 și K70 din clasa medie superioară.
În august 1976 demarează producția celei de-a doua generație(C2) a modelului Audi 100 și care era realizată pe o platformă îmbunătățită a precedentei generații. 100 C2 dispunea de o elegantă caroserie în 3 volume cu două sau patru uși care a fost atent studiată din punct de vedere al siguranței pasagerilor în caz de impact și oferea un habitaclu și un portbagaj spațioase precum și o vizibilitate excelentă grație unei suprafețe vitrate generoase în timp ce coeficientul aerodinamic (CX) avea o valoare discretă de 0.42. La debutul comercializarii au fost propuse șase versiuni de echipare: bază, L, S, LS, GL și GLS, patru variante de culori la interior: maro, albastru, portacaliu și verde precum și două variante de motorizare cu 4 cilindri de 1.6L(85CP) și 2L(115CP), ambele având distribuție cu un ax cu came în chiulasă și alimentare cu un carburator cu registre Zenith. Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală în 4 trepte sau opțional de una automată în 3 trepte. Sistemul de frânare era servoasistat fiind de tipul mixt cu discuri în față si tamburi în spate iar direcția servoasistată opțional. Încă de la lansare modelul s-a remarcat prin: calitatea fabricației, spațiul interior generos, confortul ridicat la rulare și ținuta de drum sigură, înregistrând un mare succes comercial.
În mai 1977 demarează comercializarea versiunii 100 5E echipată cu un nou propulsor pe benzină cu 5 cilindri în linie (o premieră pentru un propulsor pe benzină) de 2.1L care furniza 136CP și era alimentat cu sistem de injecție mecanică Bosch K-Jetronic. Asociat cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte oferită în standard sau de una automată în 3 trepte ca opțiune, propulsorul permitea o viteză maximă de 185 – 190 km/h în timp e accelerația de la 0 la100 km/h era posibilă în 9.5 și respective 11.4 secunde. Pentru această versiune sistemul de frânare era dotat cu discuri ventilate în față.
La Salonul Auto de la Frakfurt din 1977 este lansată varianta de caroserie berlină în două volume tip fastback cu 4 uși plus hayon și care a fost denumită Avant.
În octombrie 1978 are loc lansarea versiunii 100 5D, primul model Audi dotat cu motor diesel. Acesta avea 5 cilindri in linie, capacitatea de 2L și dezvolta 70 CP permițând o viteză maximă de 150 km/h. În același timp este lansată versiunea de echipare mai luxoasă CD care era disponibilă într-o primă fază exclusiv cu motorizarea pe benzină cu 5 cilindri de 2.1L (136CP) având incluse în echipamentul standard dotări precum: direcția servoasistată, geamurile față acționate electric, jantele din aliaj, spălătoarele pentru faruri și geamurile cu tentă fumurie.
În august 1979, modelul 100 beneficiază de un facelift ce a vizat în special exteriorul, în același timp fiind introduse opțional dotări premium precum: instalația de aer condiționat (versiunea CD), tapițeria din piele(versiunea CD), închiderea centralizată a portierelor, tetiere pentru locurile din spate sau radio-casetofonul. La sfârșitul aceluiași an este lansat modelul 200 care reprezenta o variantă mai luxoasă a modelului 100, oferit doar în varianta berlină în 3 volume și care se deosebea prin partea frontală cu design specific, unele elemente cromate la exterior și o planșă de bord ușor restilizată. Propulsorul oferit era un ″5 in linie″ de 2.1L care dezvolta 136CP în varianta aspirată și 170CP cu turbo. Performanțe: viteză maximă 190 – 202 km/h și accelerație 0-100 km/h în 10 și respectiv 8.7 secunde. Pentru modelul 200 era oferită în standard o cutie de viteze manuală în 5 trepte, sistem de frânare dotat cu discuri, cele din față fiind ventilate și direcția servoasistată. Pe lista de opționale figurau: sistemul de aer condiționat, trapa acționată electric, tapițeria din piele sau Alcantara sau transmisia automată cu 3 trepte.
În august 1980 pentru modelul 100 este oferită o nouă motorizare pe benzina cu 5 cilindri de 1.9L (100CP) și sunt disponibile trei noi versiuni de echipare: C, CL și CS care înlocuiau precedentele cinci versiuni lansate la debutul comercializării.
În august 1982 este stopată producția modelelor 100(C2) și 200 în total fiind fabricate 902.408 de exemplare din care 49.652 de exemplare în varianta Avant și 51.282 de exemplare model 200.
La ediția din 1982 a Salonului Auto de la Paris are loc lansarea celei de-a treia generație a modelului 100 (C3). Încă de la lansarea oficială, presa a considerat noul Audi 100 ca pe un model foarte reușit, apreciind caroseria atent elaborată din punct de vedere aerodinamic (CX:0.30 – un record pentru un automobil de serie) și al siguranței oferite pasagerilor în caz de impact, design-ul exterior și interior avangardist, finisările de înalt nivel, ergonomia postului de conducere și confortul la rulare. Mulțumită numeroaselor sale calități, Audi 100(C3) a obținut în scurt timp trofeul ″Car of the year 1983″. Realizat pe o platformă îmbunătățită a generației precedente, C3 dispunea de o caroserie de tip berlină in 3 volume cu 4 uși și 5 locuri. De la debut au fost propuse 4 versiuni de echipare: bază, CC, CS și CD iar ca motorizări 4 variante: trei pe benzină cu 4 cilindri de 1.8L(75CP) cu 5 cilindri de 1.9L (100CP), ambele alimentate cu carburator, cu 5 cilindri de 2.1L(136CP) alimentat cu injecție Bosch K-jetronic precum și un diesel cu 5 cilindri de 2L oferit în două variante – aspirat (69CP) și cu turbo (87CP). Motoarele erau asociate în standard cu o cutie de viteze manuală cu 4 sau 5 trepte iar pentru motorizarea pe benzină mai puternica opțional de una automată în 3 trepte. Sistemul de frânare era servoasistat și prevazut cu discuri ventilate în față și tamburi în spate sau discuri pentru motorizarea mai puternică. Direcția era servoasistată opțional sau în standard în funcție de nivelul de echipare. Echipamentul de dotări a fost substanțial îmbunătățit cu dotări opționale precum: volanul reglabil, trapa cu acționare electrică, jantele din aliaj, radio casetofonul cu 4 boxe sau antena electrică.
La Salonul Auto de la Geneva din 1983 este lansată varianta de caroserie break a modelului 100 și care a fost denumită Avant. La Salonul Auto de la Frankfurt din același an este lansată a doua generație a modelului 200 oferită inclusiv în varianta de caroserie break. Modelul beneficia de o parte frontală și un interior cu design specific, dotări premium suplimentare (4 geamuri acționate electric, finisări din lemn, tapițerie din piele sau Alcantara, regulator de viteză, scaune față cu încălzire, jante de 15 țoli din aliaj), motor pe benzină cu 5 cilindri de 2.1L aspirat(136CP) sau turbo(170CP) alimentat cu injecție electonică, sistem de frânare cu discuri în spate și direcție servoasistată. Pentru motorizarea mai puternică era oferită versiunea Quattro dotată cu transmisie integrală permanent plus diferențial central și care dispunea de suspensie spate independentă cu brațe triunghiulare duble. Aceeași versiune Quattro a fost oferită din noiembrie 1984 și pentru modelul 100 în combinație cu motoarele mai puternice, având suspensie spate independentă și sistem de frânare cu discuri în spate.
În vara anului 1985, pentru modelul 100 este propusă o nouă motorizare pe benzină cu 4 cilindri de 2L(115CP) alimentată cu injecție electronica. În același timp modelele 100 și 200 dispuneau acum de caroserii cu tratament zincat oferind o protecție mai bună contra coroziunii iar versiunea Quattro beneficia de sistem de frânare dotat opțional cu dispozitiv antiblocaj ABS. Un an mai târziu pentru modelul 100 sunt oferite două noi propulsoare pe benzină cu 5 cilindri de 2.2L turbo(165CP) și 2.3L(136CP) iar pentru modelul 200, propulsorul cu 5 cilindri de 2.1L este înlocuit cu unul cu 5 cilindri de 2.2L disponibil în două variante: aspirat(136CP) și turbo(165CP).
În ianuarie 1988 modelele Audi 100 si Audi 200 au beneficiat de un facelift ce a vizat în special parte frontală și interiorul iar pentru siguranța pasagerilor au fost introduse opțional dispozitive de protecție precum: airbag pentru șofer și procon ten (Programmed Contraction Tension) un sistem brevetat de Audi compus din cabluri care conecta unitatea de putere, coloana de direcție și dispozitivele de pretensionare a centurilor de siguranță în caz de accident. De asemenea pentru creșterea gradului de confort au fost introduse noi dotări opționale: climatizarea automată(doar pe 200), scaunele față cu reglaje electrice (doar pe 200), instalația audio stereo, retrovizoarele exterioare cu reglaj electric sau computerul de bord. Tot acum au fost oferite noi motorizari pe benzină de 2L(115CP), diesel de 2.4L(82CP) și turbo diesel de 2L(100CP) pentru Audi 100 și pe benzină de 2.2L turbo (190-200CP) pentru Audi 200.
Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva din 1989 ale loc lansarea versiunii 200 Turbo Quattro 20V al cărui propulsor de 2.2L turbo dispunea de distribuție cu 4 supape pe cilindru iar puterea furnizată era de 220CP. Oferit în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, propulsorul permitea performanțe de top: viteză maximă 242 km/h și accelerație 0-100 km/h în 6.6 secunde. Această versiune beneficia în standard de dispozitiv ABS pentru frâne iar opțional de o cutie de viteze automată în 4 trepte cu control electronic. La Salonul Auto de la Frakfurt din același an este prezentată versiunea Audi 100 2.5 TDI care avea echipat un nou propulsor turbo diesel alimentat cu injecție directă și dotat cu un ″revoluționar″ sistem tip pompă – duză care ajuta la obținerea unui consum de combustibil foarte redus. Propulsorul avea 5 cilindri in linie, capacitatea de 2.5L și dezvolta 120CP.
În noiembrie 1990 este stopată producția modelului Audi 100 (C3) în varianta berlină iar în octombrie 1991 în varianta break – Avant și cu modelul 200, numărul total de exemplare fiind de 1.095.208 pentru modelul 100 și 93.594 pentru modelul 200.
În decembrie 1990 este prezentată a patra generatie a modelului Audi 100 (C4). Dezvoltat pe o platformă modernizată a generației precedente,100 (C4), dispunea de o eleganta și aerodinamică(CX:0.30) caroserie tip berlina cu 4 uși care oferea 5 locuri la interior. De la debut au fost propuse trei motorizări pe benzină: cu 4 cilindri de 2L(101-115CP), cu 5 cilindri de 2.3L(133CP) și V6 de 2.8L(174CP) toate alimentate cu injectie electronică multipunct. Un an mai târziu, gama de motorizări a fost mărită cu alte trei propulsoare din care unul pe benzina cu 4 cilindri de 2L(136CP) avand distribuție cu 4 supape pe cilindru și două diesel cu 5 cilindri de 2.4L (82CP) aspirat și de 2.5L TDI(115CP) cu injecție directă. Transmisia integrală permanent era oferită opțional pentru motoarele pe benzină de 2L 16V și 2.8L, versiunile fiind denumite Quattro și era asigurată în standard de o cutie de viteze manuală în 5 trepte sau opțional de una automată în 4 trepte cu 3 programe: economic, sport și confort. Pentru versiunile cu transmisie integrală, suspensia spate era independenta prevazută cu brate triunghiulare duble. Sistemul de frânare era servoasistat și prevazut cu discuri, cele din față fiind ventilate plus ABS opțional sau în standard iar direcția era servoasistată în standard. 100(C4) s-a impus repede pe piață, jurnaliștii auto și clienții apreciind: calitatea exelentă a finisării, confortul ridicat la rulare, dotările de siguranță(sistem procon-ten, airbag pentru șofer și pasagerul din față opțional) și ținuta de drum sigură a versiunii Quattro.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1991 sunt lansate varianta de caroserie break a denumită Avant iar în iulie 1994 este realizat un facelift major modelului 100 (C4) care devine A6, acesta benficiind de unele restilizări la exterior și interior, imbunătățiri la partea mecanica precum si de noi dotari de siguranță precum: ABS cu sistem electronic de distribuție a presiunii de frânare EBD, ajustare electrică pe înălțime a centurilor de siguranță oferite standard dar și de confort ca: scaune cu reglaj și incălzite electric, climatizare automată cu două zone, tapițerie Alcantara, faruri cu xenon sau închidere centralizată cu telecomandă. De asemenea au fost oferite noi motorizări pe benzină: V8 de 4.2L(290CP) rezervat versiunii sportive S6 și turbo diesel cu injectie directă cu 4 cilindri de 1.9L(90CP) și 5 cilindri de 2.5L(115-140CP). Pentru versiunile S6 și 2.5TDI(140CP) era oferită în standard o cutie de viteze manuală cu 6 trepte. Audi A6 a fost înlocuit cu o nouă generație complet nouă în aprilie 1997, cunoscută sub codificarea C5, tradiția continuând și în zilele noastre cu actuala generație A6 lansată chiar în acest an.
Foto: Audi
