În luna februarie din urmă cu 40 de ani, Volvo demara comercializarea modelului din clasa superioară 760 (Seria 700). Mulțumită numeroaselor sale calități, modelul suedez, a fost bine primit atât de presa de specialitate cât și de public, salvând Volvo Car Corporation dintr-o situație financiară mai puțin bună în acei ani și deschizând practic calea pentru ceea ce este în prezent compania suedeză.
Proiectul viitorului model Volvo Seria 700 denumit inițial NV80/81 (NV de la New Vehicle și 80/81 pentru anul debutului) a demarat în cursul anului 1975, într-un moment în care condițiile conducerii companiei suedeze se schimbau aproape zilnic iar în interiorul companiei se vehiculau opinii contradictorii cu privire la definirea liniilor caroseriei pentru noul model. Studiile atente și flexibilitatea considerabilă conduc într-un final echipa pe calea cea bună.
Dezvoltarea proiectului a fost ghidat de conceptele de bază ale producătorului Volvo, în această ordine: fiabilitate, eficiență a consumului de combustibil, robustețe, funcționalitate, silențiozitate, stil personal și confort ridicat. Pentru a reduce costurile, s-a decis ca noul model să împrumute o mare parte din mecanica seriei de modele 200, respectiv: transmisia pe roțile din spate, suspensia spate de tip semi-rigidă, sistemul de frânare servoasistat dotat cu discuri, direcția cu cremalieră dar și multe alte componente. Totuși, platforma a fost ușor modificată, ampatamentul alungit cu 10 cm față de Seria 200, deși modelul s-a dovedit a fi puțin mai scurt decât seria 200 dar cu aceeași lățime, în beneficiul spațiului interior. Viitorul model Seria 700 a fost chiar cu 100 kg mai ușor comparativ cu modelul din care a derivat. Stilul, pe de altă parte, trebuia să fie complet nou.
Redenumit P31 la finalul anului 1976, proiectul a fost modificat de mai multe ori iar din acest motiv, lansarea modelului a fost amânată în mod repetat. Propunerile pentru design au fost numeroase și, printre acestea, mai multe au fost prezentate de designeri externi, precum Coggiola și Bertone din Torino. În cea mai mare parte, prioritate au avut sedanurile clasice, dar șeful de design de la Volvo, Jan Wilsgaard, a propus chiar o caroserie mai modernă în două volume de tip hatchback. În schimb, cei din departamentul financiar și marketing nu au vrut să riște și au insistat pe o linie tradițională. Și nu numai, aceasta trebuia să includă suprafețe plane și linii aproape drepte, de preferință cu unghiuri de 90°, pentru a ușura ștanțarea tablei, reducând pe cât posibil costurile de producție. Laturile perpendiculare și luneta aproape verticală, au creat, de asemenea, un sentiment de spațiu în interior, crescând ideea de confort. Și, mai presus de toate, au imprimat un caracter puternic modelului.
Inițial, reacțiile nu au fost complet pozitive, dar în Statele Unite ale Americii, principala piață țintă pentru noul model, acest stil deja prindea destul de bine. Alegerea s-a dovedit a fi cea potrivită chiar dacă în segmentul superior la acea dată se găseau modele cu linii rotunjite iar liniile aproape drepte ale noului Volvo au determinat un succes comercial excelent.
Dezvoltarea complexă a viitoarei Serii 700 a fost influențată și de noua legislație din SUA precum și de programul pentru motoarizări. În primăvara anului 1978 au fost finalizate primele prototipuri pentru teste cu care a demarat lunga sesiune de teste și care a determinat prototipurile să parcurgă un total de 3.200.000 km pe trei continente, în cele mai diferite zone climatice posibile, pentru a pune la punct modelul la cele mai înalte standarde.
În anul 1980, a fost prezentat un concept car, care a fost mai mult decât un indiciu a ceea ce avea să prezinte Volvo în curând. VCC (Volvo Concept Car) a fost o versiune actualizată a așa zisului „cut back” al lui Wilsgaard și a fost modelul care a condus de fapt la stilul modelului de serie 760. Deși mai scurt în secțiunea din spate și dotat cu o caroserie break, era aproape identic cu modelul de serie. Chiar și la nivel tehnic, conceptul VCC prefigura schema tehnică a viitorului model 760 de serie și care dispunea de o o suspensie spate de tip constant-track iar sub capota frontală era poziționată o unitate turbodiesel care arăta în mod clar potențialul enorm de viitor al acestor motoare. După 40 de ani, conform tendinței actuale, nu mai poate părea surprinzător că Volvo a anunțat recent eliminarea motoarelor diesel din gama sa de modele.
Lansarea lui Volvo 760, programată inițial pentru Salonul Auto de la Frankfurt din 1981, a fost amânată pentru februarie 1982. La momentul lansării, modelul a luat prin surprindere atât presa cât și publicul datorită designului elegant și în același timp mai puțin convențional, calității constructive, plăcerii în conducere, confortului ridicat la rulare și a siguranței ridicate oferite pasagerilor în cel mai bun stil Volvo. Datorită dimensiunilor generoase ( Lxlxh: 4,800×1,760x 1,430 m, ampatament 2,770 m ) care erau ușor superioare față de modelele concurente din segmentul superior (Alfa Romeo 6, Audi 100, BMW Seria 5, Mercedes W123, Peugeot 505), modelul suedez dispunea de un habitaclu și un portbagaj foarte spațioase și care îi permiteau inclusiv cu echipamentul de dotări opționale premium (instalație de aer condiționat, trapă acționată electric, scaune cu multiple posibilități de reglare și încălzite, direcție servoasistată, retrovizoare exterioare reglabile electric, închidere centralizată pentru portiere, geamuri electrice spate, volan reglabil, radio casetofon stereo, trip computer, antenă electrică) să concureze cu modelele din clasa de lux. În funcție de dotările mai sus menționate, modelul 760 era propus în două versiuni: GL și GLE.
Inițial, modelul 760 a fost propus cu două propulsoare cu 6 cilindri, din care unul pe benzină V6 PRV (conceput în colaborare Peugeot – Renault – Volvo) de 2.849 cmc, 156 CP și alimentat cu injecție K-Jetronic precum și un turbo diesel „6 în linie” D24 de 2.383 cmc și 114 CP. De fapt, numărul șase din nomenclatura „760” se referea la cilindri. Unitatea diesel, de origine Volkswagen, a fost reproiectată de Volvo prin adoptarea configurației cu șase cilindri în linie. Cu acest grup motopropulsor, în 1982, modelul 760 a devenit cel mai rapid automobil diesel din lume (viteză maximă 170 km/h și accelerație 0 – 100 km/h în 13 secunde). Din ianuarie 1984 gama a inclus și o unitate turbo pe benzină cu 4 cilindri, de 2.316 cmc, 179 CP și alimentată cu injecție, fiind singura care a încălcat regula de „6” și care asigura o viteză maximă de peste 200 km/h. În funcție de piețele de export, propulsoarele modelului din clasa superioară de la Volvo era propus cu transmisii manuale cu 4 rapoarte plus overdrive electronic sau 5 rapoarte precum și automate cu 3 rapoarte. Citiți articol complet aici
Foto: Volvo
