TRIUMPH TR6 ANIVERSEAZĂ 50 DE ANI

În urmă cu jumătate de secol, pe 14 ianuarie, constructorul auto britanic Triumph făcea publice primele fotografii și date tehnice ale modelului TR6.

Dintre toate modelele TR fabricate de constructorul britanic Triumph, TR6 a fost cel mai longeviv fiind fabricat pe o perioadă de peste 7 ani.

Modelul TR6 este, potrivit fanilor mărcii britanice Triumph, ultimul reprezentant al roadster-ului tradițional Triumph înainte de lansarea succesorului TR7 care a marcat o etapă decisivă spre modernitate. Modelele TR de la  Triumph s-au aflat în ofertă pe o foarte lungă perioadă de viață în istoria mărcii. Această tradiție fost inaugurată de prototipul 20 TS din 1952, prezentat la Salonul Auto de la Londra în luna noiembrie al acelui an. Respectivul model a fost apoi înlocuit cu TR2 introdus pe piață la Salonul Auto de la Geneva din martie 1953, după care 20 TS a primit cea mai coerentă denumire – TR1.

Aventura productivă a modelului TR2 a cunoscut o evoluție longevivă, care, prin intermediul modelelor succesive – TR3, TR4 și TR5 – a ajuns la TR 250. Acesta din urmă a reprezentat varianta americană a modelului TR5 PI care se diferenția prin motorizarea cu 6 cilindri de 2.5 litri având alimentare cu carburator iar TR 5 PI rezervat pentru piața europeană beneficia de alimentare cu injecție mecanică Lucas. La începutul anului 1969 și-a făcut debutul modelul TR6 care inițial s-a dorit a fi doar o variantă restilizată a modelului TR5, dar în realitate cu ambiții mult mai substanțiale începând în special de la un design inedit.

După o colaborare de succes cu designer-ul italian Giovanni Michelotti, care în deceniul al șeaselea a stilizat modelele TR4 și TR5, pentru proiectarea modelului TR6 au fost solicitați germanii de la Karmann. Carosierul din Osnabrück a dezvoltat un design complet diferit comparativ cu modelele precedente, care era cu mult mai modern iar caroseria dispunea de dimensiuni majorate. Cea mai importantă caracteristică a fost totuși, partea din spate care era de tip ″trunchiat″ și care a fost la modă printre modelele sport în anii ’70. În ciuda designului ″revoluționar″, modelul TR6 a păstrat o afinitate considerabilă din punct de vedere mecanic cu modelul anterior.

La interior se regăsea aceeași linie elegantă tipic briatnică întâlnită și la exterior. Acesta beneficia de două locuri confortabile chiar și pentru personae de statură înaltă, scaune sport, planșă de bord cu finisări din lemn iar spațiul rezervat bagajelor atât în spatele scaunelor cât și în portbagaj era destul de generos. Contra cost pentru sezonul rece a fost propus un hard top metallic.

Sub capota față era amplasată o unitate de 6 cilindri în linie, de 2.498 cmc, care la debutul său inițial numai pentru piața americană, Triumph a ales să o alimenteze cu două carburatoare Stromberg capabile să furnizeze 105 CP. În schimb, versiunea rezervată pieței europene dispunea de alimentare cu sistem de injecție mecanică Lucas care ajuta la obținerea unei puteri maxime de 150CP. Cu acest motor, roadster-ul britanic reușea un demaraj de la 0 la 100 km/h în mai puțin de 8.5 secunde și o viteză maximă de 195 km/h. Transmisia tipică pentru orice model roadster clasic, se realiza pe roțile din spate și era asociată cu o cutie de viteze manuală cu 4 rapoarte dotată opțional cu overdrive electric plus un diferențial autoblocabil oferit ca opțiune. Schema de bază a șasiului prevedea o structură din oțel cu două lonjeroane principale și suspensie cu roți independente, arcuri elicoidale și amortizoare hidraulice, la partea din față fiind prevăzută cu brațe triunghiulare duble cu lungime inegală iar în spate cu brațe oscilante iar contra cost erau oferite barele stabilizatoare, Sistemul de frânare era servoasistat fiind de tipul cu discuri pe față și tamburi în spate iar direcția cu cremalieră. Dimensiunile și masa(Lxlxh: 3.950×1.550×1.270m, ampatament 223 și 1.095kg) erau similare cu cele ale pricipalelor modele concurente din aceeași clasă: Alfa Romeo Spider și Fiat 124 Sport Spider.

În timpul carierei sale de peste șapte ani, Triumph-ul TR6 a rămas în esență neschimbat fiind introduse progresiv doar unele îmbunătățiri. Astfel, din 1970 montanții laterali de susținere a parbrizului au fost vopsiți în culoarea negră; în 1971 ventilatorul de răcire al motorului a fost modificat; în 1972 a fost adăugat ca dotare de tip antifurt blocajul volanului. Însă, cea mai importantă schimbare a apărut odată cu modelul din 1972, ca urmare a unei modificări a distribuției, versiunea europeană dezvolta doar 125 CP, motorul fiind îmbunătățit în elasticitate și funcționare în special la viteze mici iar la exterior și interior au fost realizate unele retușuri și au fost introduse noi dotări standard precum: tetierele, radioul, portbagajul cromat la exterior sau antena radio.

Începând din anul 1974 datorită introducerii unor noi standarde mai stricte privind siguranța în caz de accident în SUA, versiunea comercializată pe această piață beneficia de bare de protecție care aveau incorporate componente mai mari. Aceste modificări au afectat din punct de vedere stilistic roadsterul britanic și care nu au fost pe placul clienților. Acest lucru s-a reflectat direct în vânzări care au înregistrat scăderi importante. Tot din 1974, overdriver-ul cutiei de viteze și tonneau cover-ul pentru soft top devein dotări standard.

Din 1969 și până în vara anului 1976, potrivit surselor oficiale, au fost fabricate  aproximativ 92.000 de exemplare în uzina Canley aflată în apropierea orașului britanic Coventry iar pe lângă acestea mai trebuie adăugat un număr de circa 3.600 unități asamblate în Belgia. Dintre acestea, aproximativ 14.000 de exemplare au fost fabricate având motor alimentat cu injecție iar peste peste 80.000 de unități de TR6 au fost exportate în Statele Unite.

Foto: Triumph; Arhivă