În 1905 Laurin & Klement nu producea doar primul automobil al companiei, cunoscut ca Voiturette A, în Mlada Boleslav, dar și modelul mult mai compact LW cu trei roți. Cu un motor răcit cu apă, acesta combina avantajele unei motociclete cu aspectele practice ale unui automobil.
Foto:Skoda
Animat de un motor de 3,5kw, aproximativ 5CP, motorul cu un singur cilindru răcit cu apă, transforma triciclul LW înr-un vehicul de transport ușor și practic, având doar 160kg. Viteza maximă atinsă era de 40km/h.
Șoferul sătea pe o șa ca de motocicletă, poziționată deasupra roții din spate. Acesta privea înainte peste capetele pasagerilor sau al acoperișului, în cazul versiunii de marfă care avea o sarcină utilă de până la 200kg.
Scurtă incursiune în istorie
Skoda, una dintre cele mai vechi mărci din istoria automobilului aniverseazăanul acesta 125 de ani de existență. Istoria sa începe cu doi tineri antreprenori, mecanicul Václav Laurin și librarul Václav Klement care puneau 1895 bazele unui atelier de reparat biciclete în Mlada Boleslav.
La doar un an de la prezentarea primei biciclete construite în regie proprie, Slavia, în 1899 lansau pe piață și prima motocicletă. Aceasta era animată de un motor cu un singur cilindru, fabricat de asemenea de Laurin & Klement. În cscurt timp companie L&K lansa o întreagă gamă de produse.
În 1903 apărea primul motor cu doi cilindri în V (CC), motor ce va fi primul produs în serie mare. Din 1904 acesta era produs sub licență în Germania, sub marca Germania.
În același an, tânăra companie din Cehia lansa CCCC, primul motor cu partu cilindri în linie, iar gama de vehicule cu două roți beneficia de acum și de motoare răcite cu apă.
Modelul LW era constuit pe baza motociclului „L” – mai popular – litera „W” desemnând răcirea cu apă (Water). Cu o capacitate de 600cmc.
LW atingea remarcabila viteză de 70km/h. Dar numai 10 unități erau vândute între 1903 și 1905.
Principalul impediment a fost, cel mai probabil, cosntrucția complicată a radiatorului cilindric. Clienții preferau mai degrabă, modelul de bază răcit cu aer, vândut în aceeași perioadă în 965 de exemplare.
Triciclul LW – ideal pentru serviciile de poștă
Abia odată cu apariția triciclului construit pe baza modelului LW, față de care avea motorul poziționat în fața punții spate antrenate prin lanț, au fost remarcate avantajele răcirii cu apă.
Practic, poziționarea banchetei pentru pasageri și/sau a cutiei de marfă deasupra axei față nu ar fi permis o răcire pe aer eficientă a motorului.
Un alt pas a fost mărirea capacității cilindrice la 0.8 litri, ceea ce ușura și pornirea motorului care pe atunci se făcea prin împingerea vehiculului. O manetă de demcompresie simplifica complicatul proces: aceasta ținea deschisă supapa de evacuare, putea fi folosită și pentru oprirea motorului, iar într-o poziție intermediară, levierul permitea chiar reducerea vitezei de rotație a motorului pentru o perioadă scurtă de timp, fără a se umba la carburator.
Oricum, maneta de decompresie nu mai era suficient pentru a demara motocicletele mai mari și mai grele cu ataș, cu remorci sau cu banchetă pentru pasageri. Astfel că echipa lui Vaclav Laurin a creat un mecanism de relanti și un ambreiaj și a instalat o cutie cu două trepte. Aceasta permitea ca vehiculul să poată fi pornit fără a mai fi împins.
Această inovație a făcut ca agilul vehicul comercial produs de L&K să devină atractiv pentru micii întreprinzători și serviciile poștale. În curând chiar și serviciile poștale din Viena utilizau modelele cehești, Budapesta și Praga urmând în scrurt timp.
În 1908 unele versiuni cu trei roți L&K ale modelului LW, precum motociclete și camionete erau exportate în Mexic. Motoarele cu un singur cilindru difereau de modele precedente prin cilindreea de 7800cmc și puterea de 5CP. Un cadru tubular rigid servea drept șasiu pentru triciclul LW, puntea față cu un ecartament de 1.150mm fiind prinsă de șasiu cu două arcuri eliptice.
Ampatamentul era de 1 650mm, puntea spate fiind fără suspensie. La început frânele acționau doar pe puntea spate, ulterior sistemul acționând și roțile față.
Mai multe inovații tehnice marca L&K
Sistemul de răcire cu apă poziționat în fața motorului, consta din două elemente strâns unite, iar circuitul de răcire funcționa pe bazaz principiului „thermosiphon” (schimbul de căldură era realizat natural): apa încălzită, mai ușoară intra în răcitor pe sus. Pe măsură ce temperatura scădea, apa cobora ca urmare a densității mai mari și ajungea din nou în motor.
Carburatorul depindea de asemenea de schimbul de căldură, datorită constucției. Mixtura de combustibil se forma prin evaporarea benzinei într-o mică cameră, acest sistem funcționând mai bine la temperaturi ridicate decât la rece. Carburatorul, un sistem de aprindere electomagnetic de tensiune joasă, precum și un contact general au fost create in-house de L&K.
Polivalență
Inițial, șoferul se ocupa direct de ungerea motorului, prin intermediul unei pompe acționate manual. Ulterior a fost introdus un sistem automat, uleiul fiind distribuit prin intermdiul unor conducte.
Masa triciclului LW era de 160kg, sarcina maximă fiind de 200kg. Aceasta permitea ca doi pasageri să poată călători pe bancheta îmbrăcată în piele, fiind protejați de un scut din tablă prins de șasiu. De asemenea, în varianta de „marfă” o cutie putea fi plasată în fața ghidonului, iar alte bagaje se puteau așeza structura exterioară a acesteia.
Triciclul LW a fost produs între 1905 și 1911, dar azi mai există conform arhivelor Skoda, doar trei copii care au supraviețuit și un motor separat. Unul dintre aceste vehicule este acum împrumutat Muzeului Tehnic Național din Praga, dar poate fi ulterior văzut la Muzeul Skoda din Mlada Boleslav.
Alte subiecte din istoria Skoda care te-ar putea interesa:
Skoda 1000 OHC – un model sport mai puțin cunoscut
