În urmă cu 50 de ani, producătorul auto italian Autobianchi făcea publice primele fotografii oficiale cu versiunea sportivă Abarth a modelului citadin A 112 și care a reușit să concureze cu succes în raliurile din anii ’70 contra unor modele mult mai titrate precum Mini Cooper. În zilele noastre, micul automobil italian este considerat unul iconic și care prezintă un interes tot mai mare din partea colecționarilor tineri.
Modelul A112 din clasa mini considerat încă de la debut unul modern atât din punct de vedere stilistic (caroserie în două volume) cât și tehnic ( tracțiune față, motor poziționat transversal, suspensie spate independentă) a fost dezvoltat de Autobianchi cu sprijinul lui FIAT (schema tehnică regăsită ulterior pe modelul Fiat 127) și lansat în noiembrie 1969. După succesul anterior înregistrat cu modelul din clasa mică Primula, modelul A112 s-a bucurat de o carieră longevivă de succes timp de 15 ani și cu un total de 1.254.178 exemplare. Fiabil, cu o manevrabilitate excelentă, ușor de parcat în centrele aglomerate ale orașelor și cu costuri reduse de întreținere, modelul a fost îndrăgit în special de tineri. Până în anul 1986, au fost comercializate un număr de 121.600 unități din versiunea A112 Abarth și care reprezinta 10% pentru brandul Abarth de atunci, un rezultat cu adevărat impresionant pentru versiunea sportivă a unui model din clasa mini.
După un prim prototip extrem dezvoltat de preparatorul Carlo Abarth și prezentat la Salonul Auto de la Torino din 1970, specialistul italian în elaborarea unor versiuni sportive ale unor modele de serie de succes a dezvoltat două versiuni experimentale ale căror motoare dezvoltau 74 și respectiv 64 CP. Până la urmă versiunea de serie A 112 Abarth care a debutat în septembrie 1971 s-a dovedit a fi un excelent compromis în ceea ce privește performanțele și consumul de combustibil, având în final o reducere a puterii motorului cu 4 cilindri de 982 cmc la 58 CP. În schimb pentru versiunea de competiție puterea motorului ajungea la 108 CP și permitea o viteză maximă de 180 km/h. Elaborarea motorului a fost completată cu un carburator cu dublu corp Weber și modificarea instalației de evacuare. La exterior versiunea Abarth se evidenția prin forma inconfundabilă a grilei frontale având siglele Autobianchi și Abarth mai proeminente, jantele cu design elaborat și pasajele roților dotate cu protecție. Dezvoltarea micului hatchback cu 3 uși a fost ultima semnată direct de preparatorul italian de origine austriacă, pentru că ulterior firma Abarth a fost preluată de grupul FIAT.
Caroseria Rosso Corsa, alternată cu unele nuanțe opace în negru, inclusiv capota și benzile laterale, fac ca A112 Abarth să fie diferit și agresiv în comparație cu versiunile normale. Tabloul de bord beneficia de instrumente suplimentare precum turometrul și termometrul uleiului, în timp ce întregul interior dispunea de un caracter mai sportiv cu scaune mai profilate și un volan din aluminiu cu trei brațe. Un total de șapte serii au fost construite după prezentarea din 1971. Deoarece în prima serie lubrifiantul a avut tendința de a se supraîncălzi, începând cu a doua serie din 1973, motorul a fost echipat cu un radiator de ulei. Între timp, a fost adoptat materialul plastic de culoare neagră pentru unele detalii de la exterior, care sublinia sportivitatea în loc de cromul tradițional. Chiar și grila frontală, cu design aproape neschimbat, a fost realizată din plastic negru, la fel ca noile bare de protecție de dimensiuni ușor majorate. La interior, tapițeria scaunelor beneficia de un material textile cu partea centrală în ton cu culoarea vopselei exterioare, scaune cu spătarul și tetierele reglabile iar podeaua acoperită cu mochetă. În același timp, au fost introduse ca dotări opționale: jantele din aliaj, proiectoarele suplimentare și luneta cu sistem de degivrare.
Odată cu lansarea celei de-a treia serii în 1975, este introdus un nou motor de 1.059 cmc și 70 CP care adoptă un nou arbore cu came modernizat și care permitea o viteză maximă de 160 km/h. În același timp a fost introdus un sistem de evacuare complet nou iar doi ani mai târziu, A112 a devenit protagonistul în clasa sa și la unele clase speciale până în anul 1984 plus Campionatul Autobianchi A112 Abarth 70HP.
O îmbunătățire substanțială este realizată în 1977 odată cu prezentarea cele de-a patra serie, care a inclus noutăți de ordin stilistic la exterior precum noua grilă frontală cu cadrul și banda centrală de culoare argintie și hayonul în poziție ușor înălțată. Cea de-a cincea serie a fost cea mai longevivă, fiind comercializată între anii 1979 – 1982. Această serie beneficia de o cutie de viteze cu 5 rapoarte mai puțin obișnuită la sfârșitul anilor ’70 pe un automobil din această clasă, la fel ca și aprinderea electronică, o altă noutate absolută pentru aceeași clasă. Tot cu această serie au fost introduse ca dotări: oglinda retrovizoare exterioară reglabilă din interior, geamurile atermice, bancheta spate fracționabilă și ștergătorul pentru lunetă.
A șasea serie a căpătat un aspect mai sobru și elegant, caracteristică care nu a nemulțumit publicul. Prezentată la Salonul Auto de la Paris din 1982, penultima serie s-a aflat în producție doar doi ani fiind înlocuită de a șaptea serie din noiembrie 1984 care a rămas la comercializare timp de nouă luni în paralel cu modelul succesor Y10. La acel moment, exemplele nevândute în Italia ale lui Autobianchi A112 Abarth au fost exportate chiar dacă marca Autobianchi nu a avut un succes pe măsura tradiției (din 1976 fiind comercializate în afara Italiei sub brandul Lancia), existau țări precum Franța și Japonia, unde versiunea Abarth a modelului A112 a avut un impact puternic.
Foto: Autobianchi; Arhivă
