Meșteșugarul sau „dedesubtul automobilelor“

Într-una dintre ultimele fabrici din București, nedemolate fizic, am descoperit un mic atelier care repară amortizoare și casete de direcție. Meșter este Vasile Gușuleac.

text & foto: Dan Athanasiu

Vasile Gușuleac
Vasile Gușuleac

Strungăria nu e o meserie pierdută. În secolul trecut, această ocupație era la fel de răspândită precum cea de lucrător într-o farmacie ori într-o bancă, în ziua de astăzi. Mașinile-unelte moderne pot face multe lucruri frumoase, la fel și autocad-ul. Dar, dacă nu ai și ceva experiență practică, nu rămâi decât un expert în butoane. În mod paradoxal, deși are reguli și limite foarte exacte, meseria aceasta creează o independență pentru cei care o cunosc bine. Ei pot face aproape orice. Le dă ocazia să gândească, spre deosebire de alte meserii noi, la care nu te murdărești pe mâini. De aceea a ales-o și Vasile Gușuleac.

Casetă direcție Aston Martin DB4
Casetă direcție Aston Martin DB4

Dacă dăm o căutare pe Google, îi găsim numele începând cu prima pagină în câteva cluburi de fani Dacia, Peugeot și Ford. Oameni ca acesta au devenit un fel de fabricanți de top autohtoni. Ei reconstruiesc ceea ce au realizat alții cu mai mulți sau mai puțini ani înainte, la o calitate cel puțin egală.

Pe rafturile domnului Vasile Gușuleac, am descoperit multe amortizoare și casete de direcție contemporane, dar, când începea să povestească, aflai că, ascunse printre ele, existau și unele de Mustang 68, Ferrari și Bugatti. Utilajele, așa cum mă așteptam, datează din alte vremuri, dar toate cele câteva au istoricul cunoscut, provenind de la foste uzine din București. Spre exemplu, strungul pe care reconstruiește suspensiile mașinilor de raliu, și nu numai, este de-o seamă cu proprietarul său, născut în 1968. Dar are și altele mai vechi, pe care nici nu se gândește să le schimbe cu unele moderne.

O astfel de meserie, la nivelul de mic atelier, nu poți să o faci fără pasiune. Iar pasiunea domnului Gușuleac se hrănește cu cele mai neașteptate probleme legate de suspensii. „Mi se pare fascinant să poți lua un fier și să-l faci să devină util. Să ocupe un loc într-un angrenaj ori într-un mecanism. La fel de frumos este să descoperi ce trebuia să facă acel fier“, începe povestea domnul Gușuleac.

Este un autodidact, fără îndoială. A furat strungărie de la meșteri adevărați, cu mulți ani de experiență, iar partea de hidraulică a învățat-o, rând cu rând, de prin tratate și manuale americane. Respectă cu sfințenie calitatea uleiului indicat de constructor, căci l-a avut ca profesor pe un mare pasionat de vehicule istorice, Cristian Stoian – plecat mult prea curând dintre noi.

După ce mi-a „reîmprospătat“ memoria și cu numărul lui Reynolds, m-a pus la încercare cu o criptogramă pe care o ține minte de zeci de ani. Poate că așa își testează toți prietenii, nu știu. Problema suna cam așa: triverb „i“, cu soluția (2, 4, 6)? Dar, fiindcă a observat că m-a pierdut prin atelier, mi-a dat și rezolvarea: „ei țipă ritmic“. Categoric, este atras de problemele cele mai grele!

„Îmi place mult să fac unicate. Acolo, îți bați capul cu adevărat. Uneori, stau mai multe zile să găsesc soluția unei suspensii. Alteori, le visez noaptea. Este ca rebusul. Nevoia te învață, trebuie să vrei să faci mereu lucruri tot mai dificile“, continuă Vasile Gușuleac. După ce a învățat toate „dedesubturile automobilelor“, a reușit să îmbunătățească tot ce face, în sensul că sistemul sau mecanismul respectiv va fi de acum înainte mai ușor de întreținut și eventual de reparat decât a fost inițial. Aș mai adăuga și faptul că piesele pe care le fabrică nu „trebuie“ să se strice la un anumit număr de kilometri, precum la automobilele moderne…

Vasile Gușuleac se laudă a fi un gnostic: „Sunt sigur că Universul se exprimă în cifre“. De aceea, nu refuză o suspensie de reparat doar din cauză că ar fi prea complicată, ci doar dacă este limitat strict tehnologic. Cu ocazia vizitei la atelierul de strungărie, și eu am descoperit că am multe limitări.

Ca încheiere, așa, pentru detensionare, mi se dă o altă problemă: biverb cu soluția (7, 8) „de dragoste“: „p în a“ sus și „f în a“ jos. Din cauza asta s-au inventat curierii, ei nu trebuie să se prindă că „josfina suspina“!