În urmă cu 60 de ani, pe data de 12 iulie 1959 la Rouen(Franța), Maserati a scris o bucată de istorie în momentul prezentării revoluționarului model de competiții Tipo 60. Acesta beneficia de un nou concept de șasiu botezat de unii specialiști și jurnaliști ″Birdcage″ iar cu Stirling Moss la volan, a fost obținută prima victorie în chiar cursa de debut. Acest succes a reprezentat preludiul unei serii câștigătoare, care a inclus câștigarea a patru campionate italiene de viteză la munte și două victorii în curse de anduranță.
Șasiu format din 200 de tuburi din oțel
În 1958, familia Orsi, proprietara constructorului auto italian Maserati din acea perioadă, a comandat directorului tehnic, Giulio Alfieri, să dezvolte un nou automobil sportiv de curse. Principalul său obiectiv era de a obține o rigiditate torsională cât mai ridicată. Acest obiectiv a dus la realizarea unui șasiu alcătuit din aproximativ 200 de tuburi de oțel cu diametru foarte mic (între 10 și 15 milimetri) și care au fost interconectate la distanțe foarte scurte între ele pentru a forma o așa zisă rețea complexă. La prima vedere a acstui tip de șasiu, este destul de clar de ce modelul Maserati Tipo 60 a primit încă de la început porecla de Birdcage(Colivie).
Motor de 2 litri suficienți pentru o greutate de 570 kg
Pentru propulsia modelului Tipo 60, a fost aleasă soluția unui motor compact cu 4 cilindri de 2 litri, amplasat în față longitudinal în fața punții față, la un unghi de 45 ° pentru a optimiza distribuția greutății și a reduce centrul de greutate. Motorul derivat din motorul modelului de competiții 200S a fost modificat în consecință, la capetele cilindrilor, admisie și evacuare. Alimentarea în acest caz se realiza cu două carburatoare Weber 45 DCO3, aprinderea era dublă de tip Marelli iar puterea maximă furnizată era de 200 CP. Suspensia era indepensentă pe ambele punți roților, pentru puntea față s-a optat pentru o soluție cu arcuri elicoidale iar pentru cea din spatecu un singur arc transversal. Soluțiile tehnice applicate pe modelul Tipo 60 au făcut posibilă reducerea greutății totale la doar 570 kilograme.
O calitate inferioară pentru rezultate mai bune
În prealabil au existat însă și unele problem. În mai 1959, Stirling Moss a terminat primele testeri pe Aeroautodromo din Modena și la Nürburgring unde s-a dovedit că, datorită rigidității ridicate a oțelului, au apărut unele crăpături în sudura acestora. Alfieri a surprins pe toată lumea când a luat decizia să înlocuiască oțelul inoxidabil cu o oțel de calitate relativ medie și care nu a mai cauzat alte fisuri. Pentru utilizarea în cursele sportive americane, Maserati a oferit de asemenea o versiune cu motor de 3 litri, denumită în mod intern Tipo 61. Cu toate că puterea era cu 50 CP mai mare în acest caz, consumul de combustibil era la fel cu cel de la Tipo 60, ceea ce a reprezentat un avantaj decisiv, mai ales în cazul curselor de anduranță.
Foto: Maserati; Arhivă
