Maserati Biturbo serbează 40 de ani de la debut

În urmă cu 40 de ani, prestigiosul constructor italian Maserati cu sediul la Modena lansa primul său model de la baza gamei, Biturbo. Conform tradiției brandului italian, modelul beneficia de unele inovații tehnice, performanțele excelente, dotări și finisări de înalt nivel, manevrabilitate excelentă, ținută de drum sigură și în plus, un foarte bun raport preț-performanțe-calitate. Grație acestora, Maserati Biturbo s-a bucurat de o carieră longevivă de aproape 16 ani cu numeroase variante, timp în care a fost comercializat în circa 38.000 de unități.

Dezvoltat sub conducerea industriașului și fostului pilot de curse italian cu origini argentiniene Alejandro de Tomaso, care achiziționase compania Maserati în anul 1976 de la Citroen, modelul Biturbo, a avut premiera pe data de 14 decembrie 1981. Acesta urma să devină modelul de la baza gamei și produs în mare serie  cu cel puțin 5.000 de exemplare pe an și cu un preț competitiv de circa 22 de milioane de lire la debut în Italia. Obiectivul nu a putut fi însă atins datorită complexității producției care la rândul său a condus într-o primă fază, la unele probleme cu calitatea fabricației. Pe lângă aceasta, o creștere bruscă a prețului de bază (la câteva săptămâni de la lansare prețul a fost majorat la peste 26 de milioane de lire), a dus la o scădere a comenzilor care au fost destul de mari încă de la debutul lui Biturbo pe piață în februarie 1982.

Modelul dispunea de o caroserie coupe în 3 volume cu două uși și cinci locuri caracterizată de o linie clasică și elegantă semnată de Pierangelo Andreani, șeful studiourilor de design Maserati de la acea dată și care părea ușor inspirată din designul modelului Quattroporte lansat în 1979 și stilizat de Giorgetto Giugiaro. Același stil clasic a fost păstrat și la interior dar cu un aspect luxos evidențiat de materialele premium utilizate pentru finisări precum lemnul și pielea sau velurul, pielea și Alcantara pentru tapițeria scaunelor dar și de numeroasele dotări premium oferite în standard precum: instalația de aer condiționat, geamurile electrice, închiderea centralizată a portierelor, retrovizoarele exterioare reglabile din interior, check control-ul, geamurile atermice sau volanul reglabil. Tabloul de bord era unul perfect lizibil și cuprindea majoritatea instrumentelor de măsură și control.

Schema tehnică a modelului Biturbo era în concordanță cu pretențiile sportive ale brandului italian, având motorul poziționat frontal longitudinal, tracțiune pe roțile din spate, cutie de viteze manuală cu 5 trepte de concepție ZF, suspensie cu arcuri elicoidale, bare stabilizatoare și amortizoare telescopice, în față cu schemă McPherson și montanți verticali inferiori iar în spate cu brațe triunghiulare longitudinale oscilante, sistem de frânare servoasistat cu discuri și direcție cu cremalieră.

Motorul, un V6 având distribuție cu un ax cu came în chiulasă și alimentare cu un carburator dublu corp Weber, era derivat din cel al modelului Merak, de care se deosebea prin numarul de supape (trei pe cilindru în loc de două) si prin sistemul de supraalimentare format din două turbocompresoare IHI (o premieră pentru un model de serie), de unde și numele modelului de Biturbo. Cilindreea era de 2.491 cmc pentru versiunea de export si de 1.996 cmc pentru cea destinată pieței din Italia unde era in vigoare un regim al TVA-ului de 38%, extrem de mare pentru motoare cu capacitatea de peste doi litri, dar puterea dezvoltată a ramas apropiată: 192 CP pentru 2500 si 180 CP pentru 2000. Performanțele înregistrate destul de ridicate fiind similare în ambele cazuri, cuo viteză maximă de 215 km/h și o accelerație de la 0 la 100 km/h în 6,9 secunde.

Dimensiunile și masa modelului italian (Lxlxh: 4,150×1,714×1,305 m, ampatament 2,514 m, greutate kg) erau în limitele segmentului mediu superior european de la acea dată și apropiate de cele ale principalelor modele concurente: Alfa Romeo GTV6, BMW 325I (E30) sau Porsche 944. Modelul italian s-a f[cut repede remarcat având de partea sa numeroase atu-uri precum: performanțele excelente, dotările premium, finisările luxoase, manevrabilitatea excelentă, ținuta de drum sigură și nu în ultimul rând, un foarte bun raport preț-performanțe-calitate.

Pentru a putea face față producției stabilite inițial la 35 de unități pe zi, doar motorul și suspensia au fost asamblate la fabrica Maserati din Modena, restul automobilului fiind fabricat la uzina producătorului auto Innocenti din LambrateMilano care aparținea aceluiași industriaș și fost pilot de curse italian de origine argentineană, Alejandro De Tomaso.

În iulie 1983 debutează versiunea mai sportivă Biturbo S, din care au fost construite 1.038 exemplare până în anul 1986 și care avea echipat un motor de 2 litri îmbunătățit prin adoptarea unui intercooler care a permis cresterea presiunii turbocompresoarelor și totodată la o creștere a puterii la 205 CP concomitent cu o ușoară creștere a performanțelor (viteza maximă de 220 km/h si acc. 0-100 km/h in 6,5 sec.). Versiunea Biturbo S se deosebea la exterior prin unele detalii specifice precum grila frontală neagră cu un stil mai dinamic, ramele geamurilor vopsite în negru, jantele de culoare neagră, prizele de aer de tip NACA poziționate pe capota frontală (pentru răcirea intercoolerelor), bare de protecție și benzi laterale negre iar la interior cu diferite finisaje din stofa Missoni pentru tapițeria scaunelor și instrumente de bord diferite. Pentru această versiune a fost propus opțional un diferențial autoblocant Sensitrok.

În decembrie 1983 este lansată varianta de caroserie berlină în 3 volume cu 4 uși și 5 locuri a modelului Biturbo care măsura 4.400 m lungime și avea un ampatament de 2,600 m. În acest caz modelul a fost denumit 425 și era echipat cu motorul V6 de 2.5L (200CP). În același an, a fost introdus pe toate versiunile un sistem de management al turbinei numit MABC acronim pentru Maserati Automatic Boost Control, care a servit la limitarea presiunii în exces a celor două turbocompresoare.

La Salonul Auto de la Torino din 1984 are loc lansarea variantei cu caroserie cabrio cu 2+2 locuri a modelului Biturbo. Aceasta purta denumirea Biturbo Spyder și avea caroseria semnată și realizată de carosierul italian Zagato dar cu o lungime redusă la 4,040 m și un ampatament scurtat la 2,400 m. De la debut, Biturbo Spyder a fost dotat cu motorul V6 de 2.5L (200CP). Câteva luni mai târziu au fost disponibile pe piața din Italia versiunile 420 (caroserie berlină) și Biturbo Spyder 2.0, ambele propulsate de unitatea V6 de 2 litri și 180 CP. Citiți articol complet aici

Foto: Maserati; Arhivă