Dacă nu sunteți încântați de variantele coupe sau shooting break ale modelului Beta de la Lancia din anii ’70, puteți opta pentru varianta Spider – un cabrio-targa realizat de doi maeșteri absoluți ai școlii italiene în materie de design și caroserii.
Claritate, economie energetică și o mare dorință de a experimenta au marcat anii ’70 și care au reprezentat o perioadă controversată, dar, de asemenea, plină de ″stimuli pentru″ piața auto europeană și mai ales pentru cea italiană.
Vremuri fericite. O epoca în care, în Italia, familiile tinere sau orientat cu precădere spre cel mai avansat la acel moment model compact din Europa, Fiat-ul 128 care beneficia în premieră de tracțiune față pentru producătorul torinez, doamnele șic erau seduse de Autobianchi A112, familiștii pasionații de performanțe optau pentru berlinele Alfa Romeo Giulia si Alfetta iar adevărații gentlemeni care doreau să se evidențieze se îndreptau spre o Lancia Beta.
Stil modern și soluții tehnice inovative
În 1972 își făcea debutul modelul de clasă medie superioară Lancia Beta, dotat cu o caroserie tip fastback în două volume la mare modă în acea perioadă(Alfa Romeo Alfasud sau Citroen GS fiind cele mai bune exemple) și inspirată din stilul prototipului creat de studiourile Pininfarina pentru British Motor Company din 1967. Modelul se prezenta destul de bine din punct de vedere calitativ și avea implementate numeroase soluții tehnice dar inovatoare precum suspensia spate independent tip McPherson cu montanți telescopici și brațe transversal, sistemul de frânare servoasistat dotat cu discuri sau motoarele din dotare având distribuție cu două axe cu came în chiulasă dezvoltate special de inginerul Lampredi. Inclusiv din punct de vedere al echipamentului de dotări, modelul italian era cu o clasă peste modelele concurente fiind oferite opțional: instalația de aer condiționat, direcția servoasistată, volanul reglabil, trapa acționată manual sau geamurile față cu acționare electrică.
Triadă fascinantă
O primă diversificare a gamei Beta a avut loc în 1973 odată cu lansarea variantei Beta Coupe realizată de Pietro Castagnero, autor și al celebrei Fuvia Coupe. Doi ani mai târziu are loc debutul variantei Beta HPE(High Performance Estate) cu caroserie de tip shooting brake cu două uși și hayon având un stil original și atletic care amintea pe undeva de prototipurile de același fel ai celor mai importanți carosieri italieni. Deoarece în anii ’70 exista la modă o anumită plăcere pentru o conducere rafinată, neconvențională și în același timp accesibilă, în 1974 a fost introdusă o nouă variantă: Beta Spider. Cu alte cuvinte, trei variante sportive diferite în aceeași gamă a modelului, care includea și modelul Montecarlo materializat dinr-un proiect Fiat.
O caroserie Targa
Departe de a fi inspirat de lumea roadsterelor, Spider-ul reprezenta de fapt un cabrio cu patru locuri, cu caroserie tip Targa si un soft top ampalsat în spatele roll bar-ului. Partea frontală, planșa de bord și interiorul (cu excepția scaunelor din spate) erau similar cu cele ale variantei Beta Coupe, la fel ca și motorizările de 1.6L(100CP) și 2.0L(119CP). De-a lungul carierei, au fost realizate unele îmbunătățiri concentrate în special pe detalii precum: grafica instrumentelor de bord, materialele pentru finisări, faruri și barele de protecție care au adoptat conform perioadei respective elemente din material plastic de culoare neagră. Dar cea mai mare particularitate a acestei variante outsider rămasă la comercializare până în 1982, rămâne curiosul procesul de producție.
Semnătura dublă
Deși proiectul a fost semnat de carosierul Pininfarina, asamblarea s-a desfășurat la fabrica Zagato din Terrazzano di Rho (Milano), în mod normal pe baza structurii variantei Coupe realizată la fabrica Lancia de la Chivasso. La sfârșitul procesului de transformare, exemplarele erau trimise înapoi în Piemont la fabrica Lancia pentru a putea fi asamblate motorul, cutia de viteze și a fi realizat controlul calității. Toate acestea s-au reflectat în prețul final, cu un sfert mai mare decât varianta Coupe și în producția de numai 8.594 de exemplare. Chiar ideea că, doi dintre cei mai renumiți carosieri italieni și-au pus amprenta pe formele ″topless″ ale acestui rarisim model cabrio Lancia, reprezintă în zilele noastre o garanție a atractivității absolute al stilului italianș altul de cât al unor modele ″hibride″. Prețul pentru un exemplar în stare bună pornește de la 7.000 de euro.
Foto: Lancia
