La Salonul Auto de la New York din 1970 își făcea debutul supercarul italo-american De Tomaso Pantera care a impresionat prin designul avangardist și în același timp agresiv și prin performanțele de top obținute cu ajutorul unui propulsor de origine americană. Cu o carieră de peste două decenii, Pantera a fost modelul alternativ într-un segment foarte disputant, cel al modelelor supercar, dominat de cei mai exclusivi și faimoși constructori auto italieni.
Fondată la Modena în anul 1959 de argentinianul Alejandro De Tomaso, compania italiană De Tomaso a fost strâns legată încă de la debut de o colaborare cu concernul american Ford, care furniza platforme și motoare începând chiar cu primul model Vallelunga lansat în 1963. Succesul comercial al mărcii De Tomaso vine câțiva ani mai târziu odată cu lansarea modelului Pantera, un model supersport de înaltă performanță rezultată din sinergia mai multor companii satelit ale americanilor de la Ford. Modelul Pantera era echipat cu motoare Ford, beneficia de un design semnat de studiourile Ghia, în timp ce carosierul Vignale s-a ocupat de asamblarea sa. Dezvoltarea conceptului Pantera a fost solicitat cu tărie de către conducerea de la acea vreme al lui Ford, care, după experiența victorioasă de la Le Mans (1966-1969) cu modelul GT40, intenționa să exploateze colaborarea lui De Tomaso pentru a comercializa în Europa un model supercar care să preia schema cu motor amplasat central.
Din punct de vedere tehnic, șasiul tubular al modelului precedent Mangusta (1966-1970) a fost abandonat în cazul modelului succesor Pantera, în favoarea unuia autoportant pentru că, în acest caz modelul trebuia să fie produs în volume mult mai mari și, prin urmare, o soluție de acest tip ar fi fost prea costisitoare atât din punct de vedere al costurilor, cât și al timpilor de producție. Între anii 1969 – 1970, personalul din cadrul departamentului tehnic, a dezvoltat o caroserie monococă de tip berlinetta cu două locuri la interior, de dimensiuni și greutate relativ compacte (Lxlxh: 4.240×1.80x 1.100m, ampatament 2.515m, 1.390kg) sub conducerea unui tânăr inginer Gian Paolo Dallara. Aceasta beneficia de un stil modern și agresiv creat de Tom Tjaarda, care în acea perioadă lucra pentru studiourile Ghia.
Propulsia modelului era asigurată de o unitate V8 Ford Cleveland 351 de 5.763 cmc (echivalent cu 351 inch cubi) având distribuție cu un ax cu came central, alimentare cu un carburator Holley cu patru corpuri și care livra 330 CP. Performanțele obținute de motor, viteza maximă 270 km/h și accelerația 0 de la 100 km/h în 5.9 secunde, erau demne de un supercar contemporan. Motorul era oferit în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte, produsă în acest caz de ZF, capabilă să reziste la un cuplu foarte puternic.
Având în vedere valorile importante ale puterii și cuplului, a fost adoptat pentru transmisie care era de tip tranaxle ( cu diferențialul, cutia de viteze și ambreiajul în bloc comun) un diferențial autoblocant. În cazul suspensiei, proiectanții italieni au optat pentru o schemă cu roți independente, brațe triunghiulare, arcuri elicoidale, bare stabilizatoare și amortizoare telescopice coaxiale pe ambele punți. Pentru sistemul de frânare a fost adoptată o soluție cu discuri ventilate Girling pe ambele punți plus servofrână iar pentru sistemul de direcție pentru unul de tipul cu cremalieră.
Prezentarea modelului supersport italo-american a avut loc în 1970 cu ocazia Salonului Auto de la New York în timp ce comercializarea a demarat în primăvara anului 1971. Încă, de la debut, De Tomaso s-a făcut repede remarcat în special pe piața din SUA, datorită design-ului exclusiv, performanțelor de top, manevrabilității excepționale și a dotărilor premium, în primul an fiind comandate un număr de 1.007 unități.
În primii patru ani de comercializare, constructorul italian De Tomaso a putut conta pe sprijinul oficial al lui Ford, care a comercializat modelul său în Statele Unite prin rețeaua de vânzări a brandului său Mercury. Estimările inițiale s-au dovedit a fi corecte, iar modelul supersport italian a înregistrat un bun succes. Între anii 1971-1974, 80% dintre exemplarele produse au fost vândute în Statele Unite, unde Ford cu acest model supersport având motor central și design tipic italian a încercat să rivalizeze cu Chevrolet-ul Corvette C3. Citiți articol complet aici:https://auto-retro-passion.ro/supercarul-italo-american-de-tomaso-pantera-a-serbat-50-de-ani/
Foto: De Tomaso; Arhivă
