În urmă cu 35 de ani își făcea debutul la comercializare modelul XJ6/12 (XJ40) de la Jaguar. Cu acest model începea o nouă etapă de dezvoltare pentru constructorul auto britanic atât din punct de vedere al stilului dar mai ales al modului în care au fost proiectate, construite și asamblate modelele Jaguar din acel moment. Succesul nu a întârziat să apară, modelul obținând diverse premii iar după trei ai de la debut fusese deja fabricat exemplarul cu numărul 100.000.
La începutul anilor ’70, constructorul auto britanic Jaguar a lansat proiectul cu numele de cod XJ40 (XJ va proveni de la eXperimental Jaguar). Acest nou model a fost destinat să înlocuiască originalul XJ6/12 și să îmbunătățească imaginea Jaguar care nu era una dintre cele mai bune la momentul respectiv datorat în primul rând dificultăților financiare. Primele prototipuri au fost construite în 1972. Cu toate acestea, criza petrolieră survenită în anul 1973 și dificultățile companiei British Leyland din care făcea parte și Jaguar au întârziat constant lansarea modelului.
Pentru realizarea designului viitorului model au fost solicitați atât designerii de la Jaguar cât și cei de la studiourile Pininfarina, cei din urmă au realizat și stilul celei de-a treia serii Jaguar XJ6/12 lansată în anul 1980. În cele din urmă, conducerea British Leyland a decis să designul modelului XJ40 să fie realizat în întregime de către Jaguar.
În februarie 1981, consiliul de administrație al grupului britanic Leyland a alocat 80 de milioane de lire sterline pentru dezvoltarea în continuare și producția acestui nou model. Noul model era realizat pe o platformă tehnică complet nouă mai modernă iar noua caroserie trebuia să ofere o protecție mai bună pasagerilor în caz de impact. Primele prototipuri pentru efectuarea testelor de anduranță au fost finalizate către finalul anului 1982 în timp ce modelul pentru producția de serie a fost definitivat la finalul anului 1984.
Lansarea a fost inițial programată pentru 1984, dar în urma părăsirii companiei Jaguar din grupul British Leyland și a privatizării în același an, CEO-ul companiei, Sir John Egan, a profitat de creșterea vânzărilor seriei XJ6/12 MK III existente (în special pe piața cea mai importantă, America de Nord) pentru a întârzia lansarea XJ40 încă doi ani și pentru a permite mai mult timp de dezvoltare. XJ40 era la acea vreme, cel mai testat model pe care compania britanică l-a dezvoltat vreodată.
Pe data de 8 octombrie 1986 are loc lansarea noi generații a modelului XJ6. XJ40 a fost ultimul model la care fondatorul companiei Sir William Lyons a contribuit în prima fază de dezvoltare. Design-ul modelului XJ40 a îmbunătățit considerabil modul în care au fost proiectate, construite și asamblate modelele Jaguar. Printre aceste îmbunătățiri s-a înumărat o reducere cu 25% a numărului de panouri ale caroseriei necesare unui automobil (de exemplu, trei componente necesare pentru o portieră de la Seria III față de una singură pentru o portieră de XJ40), rezultând nu numai un proces de asamblare mai eficient dar și o reducere a greutății și o structură mai rigidă. O mai mare atenție la decalajele panourilor a îmbunătățit forța de rezistență la înaintare (redusă de la 0,849 Cd la 0,762 Cd), reducând consumul de combustibil și scăzând zgomotul în interior la curenții de aer. Liniile curbate ale precedentelor trei serii XJ6/12 au fost înlocuite în acest caz cu forme mai unghiulare. Partea frontală beneficia de o capotă articulată spre față și putea găzdui faruri rotunde duble sau dreptunghiulare, acestea din urmă se găseau în dotarea versiunilor luxoase Sovereign, Daimler și Vandem Plas.
Interiorul modelului XJ40 dispunea în funcție de nivelul de echipare de finisări din lemn de nuc sau trandafir și tapițerie din piele sau din piele Connolly. Instrumentația de bord era una digitală și era inclusă într-un ecran fluorescent în vid numit „Vehicle Condition Monitor” (VCM), care conținea 34 de funcții iar volanul era reglabil. De la debutul comercializării au fost propuse două motorizări cu 6 cilindri în line având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și alimentare cu injecție electronică multipunct. Acestea aveau capacități de 2.9 și 3.6L și dezvoltau puteri de 165 și respectiv 212 CP permițând viteze maxime de 210 și 225 km/h în timp ce accelerația de la 0 la 100 km/h era posibilă în 9.8 și respectiv 8.3 secunde. Puterea motoarelor era transmisă în standard către puntea spate prin intermediul unei cutii de viteze manuale cu 5 rapoarte de producție Getrag sau opțional de una automată cu 4 rapoarte de concepție ZF. Selectorul de transmisie automat a fost reproiectat pentru a permite selectarea manuală a angrenajelor înainte fără a selecta accidental în poziția neutru sau invers. Această caracteristică nouă a fost denumită „J-Gate” și a fost continuată pe actualele modele Jaguar. Suspensia era independentă iar sistemul de frânare era servoasistat și prevăzut cu discuri, cele din față fiind ventilate plus sistem antiblocaj ABS opțional sau în standard.
Conform tradiției, versiunile Sovereign, Daimler și Vandem Plas beneficiau de un echipament standard de dotări ultra luxos în care erau incluse: instalația de aer condiționat, suspensia spate reglabilă pneumatic, scaunele cu reglaj electric și încălzite, trapa acționată electric, cruise control, închidere centralizată cu telecomandă, jantele din aliaj, spoturile luminoase la interior pentru citit, măsuțele pliabile ″Picnic Table″ din lemn poziționate pe spătarele scaunelor din față, ștergătoarele pentru faruri sau sistemul audio stereo cu 6 boxe.
Pentru modelul anului 1990 sunt realizate unele retușuri la detaliile de la exterior și interior, instrumentarul de bord digital este înlocuit cu unul analog clasic, echipamentul de dotări suplimentat (scaune față cu memorarea poziției, centuri de siguranță automate, retrovizoare exterioare cu sistem de degivrare) iar propulsoarele cu 6 cilindri de 2.9 și 3.6L sunt înlocuite cu unele de 3.2L (201CP) și 4L (235CP) având aceeași configurație.
Anul 1992 aduce introducerea sistemului de protecție la impact tip airbag pentru șofer și pasagerul din dreapta și este prezentată versiunea Majestic care avea ampatamentul și lungimea majorate cu 12 cm. Către sfârșitul aceluiași an sunt prezentate versiunile XJ12 și Daimler Double Six echipate cu un nou propulsor V12 de 6L (318CP) cuplat la o transmisie automată cu 4 rapoarte controlată electronic de concepție General Motors. Performanțe: viteza maximă 245 km/h și accelerație 0-100 km/h în 6.9 secunde. Acestea se deosebeau la exterior prin grila frontală cu design specific și prin unele elemente cromate suplimentare precum și printr-un echipament de dotări suplimentar.
Până la sfârșitul anului 1994 din modelul XJ6/12 (XJ40) au fost fabricate un număr total de 208.744 de exemplare acesta fiind înlocuit cu o nouă generație cunoscută sub denumirea de seria X300, după codul proiectului și care a debutat la ediția din 1994 a Salonului Auto de la Paris.
Foto: Jaguar
