În urmă cu 45 de ani, concernul american Ford lansa prin intermediul celor două divizii europene ale sale, primul său model din clasa mică Fiesta. Modelul s-a impus repede pe piață și în mai puțin de trei ani de la debut a ajuns să fie comercializat în peste 1 milion de exemplare. În zilele noastre, modelul de clasă mica de la Ford a ajuns la cea de-a șaptea generație și un număr total de aproape 20 milioane de exemplare comercializate în 45 de ani de carieră.
La sfârșitul anilor ’60, conducerea concernului american Ford încă nu era dispusă să dezvolte modele din clasa mică. Aceasta declara că, concentrarea producției trebuia să rămână pe cea a modelelor din clasele medie și superioară. În acea perioadă, piața din Europa a cunoscut o ascensiune rapidă a modelelor din clasa mică iar pentru a nu pierde teren, era nevoie de un model capabil să concureze cu modelele de succes Fiat 127 și Renault 5, care erau cele mai populare modele la începutul anilor ’70.
Ford Fiesta a fost prezentat pe data de 12 iunie 1976 la Le Mans, unul dintre locurile simbolice ale sportului cu motor internațional. Deși Fiesta cu siguranță nu a aspirat să câștige celebra cursă de anduranță de 24 de ore, alegerea circuitului francez de la Sarthe pare să fi adus noroc, asigurând un viitor strălucit pentru modelul Fiesta din clasa mică. Astfel a început cariera modelului Fiesta, unul dintre cele mai mari succese din istoria Ford. Dacă ne gândim bine, la acea vreme, managerii Ford erau mai degrabă reticenți cu privere la un model din această clasă.
La mijlocul anilor ’70, Ford Motor Company era unul dintre cele mai importante grupuri industriale din lume. La acea vreme, sectorul auto se schimba rapid, criza energetică a dus la o nouă abordare a designului și la o mai mare diversificare a ofertei pe diferite piețe. Pentru Europa a fost necesar să se dezvolte un model subcompact care să consume puțin și să fie capabil să concureze cu modelele consacrate din acest segment. În Statele Unite, existase deja un precedent cu modelul compact Ford Pinto, dar nu era încă timpul pentru ca gigantul grup din Dearborn să se impună în acest segment al modelelor mici mai ales că lipsea acel „know-how-ul” cu privire la realizarea unei mașini aparținând așa-numitului segment B.
Henry Ford II a decis atunci să încredințeze misiunea departamentelor externe ale lui Ford, iar această misiune i-a revenit până la urmă diviziilor din Europa (Marea Britanie și Germania) acolo unde modelele din segmentul respectiv cunoscuseră un mare succes în ultimii ani iar designerii erau foarte familiarizați cu acest tip de model.
Proiectul viitorului model din clasa mica de la Ford cunoscut sub numele de cod Bobcat, a demarat la sfârșitul anilor ’60. Designul modelului a fost încredințat centrelor de design Ford britanic și german precum și studiourilor firmei Ghia din Torino, achiziționată de Ford cu puțin timp înainte. Propunerea câștigătoare a fost cea a genialului designer Tom Tjaarda care lucra pentru Ghia. Modelul nu se deosebea prea mult de Blu Car (Mașina albastră), un prototip proiectat de colegul său Paolo Martin, și el colaborator al lui Ghia în aceeași perioadă.
Numele Fiesta a fost utilizat pentru prima dată de General Motors pentru Oldsmobile Fiesta, un model decapotabil de lux din anii ’50. Cu toate acestea, grupul GM a permis lui Ford să utilizeze această denumire pe noul său model subcompact. Departamentul de marketing de la Ford, a ales inițial numele Bravo, dar Henry Ford II a respins numele respectiv iar denumirea Fiesta a fost anunțată oficial în decembrie 1975. Cuvântul Fiesta a evocat veselie, dinamism și a anunțat noua alianță europeană dintre Ford și Spania, semnată de Regele Juan Carlos. În iunie 1976, Ford Fiesta, un automobil de concepție europeană își făcea debutul pe piață. Tehnicieni germani și britanici au contribuit la dezvoltarea sa, în timp ce producția a fost încredințată fabricilor din Almussafes (lângă Valencia, Spania), Koln (Germania) și Dagenham (Marea Britanie). Noul model și-a consolidat o bună reputație în scurt timp de la debut, devenind o adevărată piatră de temelie în oferta Ford, rămânând în listă fără întrerupere din 1976 și până în prezent.
Prima serie Ford Fiesta (MK1) a fost propusă cu o caroserie tip hatchback cu trei uși și beneficia de soluții tehnice moderne la momentul respectiv, având tracțiune față, suspensie față de tip McPherson, suspensie spate cu axă rigidă și bare Panhard și sistem de frânare mixt cu discuri în față și tamburi în spate. Punctele forte ale modelului Fiesta au fost în primul rând consumul scăzut de combustibil care era facilitat și de o greutate redusă de aproximativ 700 kg și un volum al portbagajului semnificativ mai mare decât al modelelor concurente. La aceasta s-a adăugat și designul atractiv al caroseriei, optimizat pentru vizibilitate și siguranță, fiind proiectat cu ajutorul primelor programe de simulare virtuală. Coeficientul aerodinamic CX de 0,42 a avut și el un impact pozitiv asupra consumului. Dimensiunile modelului american (Lxlxh: 3,565×1,567×1,360 m, ampatament 2,286 m ) erau asemănătoare cu cele ale pricipalelor modele concurente: Fiat 127, Renault 5 și Volkswagen Polo.
Ford-ul Fiesta a fost comercializat pe mai multe piețe, dar principala a rămas cea europeană. Aici modelul a fost disponibil inițial cu motoarele pe benzină din familia „Valencia” cu 4 cilindri în linie, capacități de 957 și 1.117 cmc care dezvoltau 45 și respectiv 53 CP. Ambele motorizări erau oferite în combinație cu o cutie de viteze manuală cu 4 trepte. În Europa Fiesta a fost comercializată cu nivelurile de echipare Base (de bază), L (intermediară), Ghia (mai luxos, cu jante din aliaj și inserții din imitație de lemn) și S (mai sportiv, cu finisaje negre). La acestea s-au mai adăugat o versiune utilitară cu doar două locuri și din 1980, noua versiune intermediară GL.
Între anii 1977 și 1980, Fiesta Mk I a fost comercializată inclusiv pe piața din SUA. Exemplarele cu specificațiile pentru SUA au fost fabricate în fabricile germane din Saarlouis și Koln cu detalii diferite pentru faruri, bare de protecție și finisările interioare. Nivelurile de echipare pentru SUA erau: Base, Decor, Sport și Ghia. Sub capotă a fost instalat cel mai puternic motor de 1,6 litri din vechea familie Kent având distribuție cu un ax cu came în bloc, în varianta Crossflow. Motorul a fost echipat cu un convertor catalitic, sistem de alimentare diferit cu o pompă de benzină specifică pentru a respecta reglementările stricte privind emisiile din California. În plus, era propus printre alte opțiuni și instalația de aer condiționat, care nu era disponibilă în Europa. Pe piața din SUA, a treia generație Ford Escort, a înlocuit atât Fiesta, cât și primul model compact Ford, Pinto, începând din anul 1981.
În anul 1977 și-a făcut debutul versiunea sportivă 1.3 S cu motor de 1.297 cmc și 66 CP. Unitatea de 1,3 litri a motorului Crossflow, s-a droit de fapt a fi un experiment pentru a testa reacția clienților și a deschide calea pentru versiunea mai sportivă XR2 din 1981, propulsată de motorul 1.6 (aceeași unitate de bază a versiunilor americane). Cu o accelerație de 0-100 km/h în 10 secunde și o viteză maximă de 170 km/h, XR2 a devenit un model atractiv pentru cei pasionați de performanțe la începutul anilor ’80. Fiesta XR2 se deosebea prin finisajele exterioare din plastic negru, cu un look mai sportiv, partea frontală cu faruri circulare mai mari și indicatoarele de schimbare a direcției poziționate pe bara de protecție.
Pentru versiunea 1.3 a fost propus un kit pentru motor care a mărit puterea la 75 CP, prin utilizarea a două carburatoare Weber și a unui nou sistem de evacuare. Pentru a îmbunătăți manevrabilitatea, motorul a fost coborât cu 25 mm iar sistemul de frânare a fost, de asemenea, reglat pentru o solicitare mai intensă. Având în vedere interesul pentru versiunile sportive, în 1980 a fost prezentată versiunea Supersport care beneficia de suspensie coborâtă, jante de 13 țoli din aliaj ușor, spoilere față și spate, profile din plastic în jurul pasajelor roților și scaune cu tetiere integrate. Această versiune era disponibilă cu motorizările de 1,1 și 1,3 litri.
În ianuarie 1979, a fost fabricat exemplarul cu numărul 1 milion al Ford-ului Fiesta și care a fost sărbătorit cu seria specială Million Edition. Această serie, a fost propusă doar în culoarea negru cu benzi argintii și roșii pe părțile laterale și s-a remarcat și prin echipamentul de dotări standard mai amplu. În același an, special pentru sezonul dedicat saloanelor auto, Ford, în colaborare cu Ghia Operations din Torino, a realizat conceptul Ford Fiesta Tuareg, un fel de crossover care a fost prezentat ca un „vehicul proiectat și echipat pentru utilizare practică și recreativă off-road”.
Către finalul anului 1980 este realizat un ușor facelift modelului din clasa mică de la Ford ce a vizat în special unele detalii de la exterior și interior precum și echipamentul de dotări care a fost extins.
În anul 1983, Ford Fiesta XR2 a devenit baza pentru conceptul Ghia Barchetta, ca ultimă interpretare a Ford-ului Fiesta MK1 înainte de a fi lansată cea de-a doua generație.
La mai bine de 45 de ani de la debut, Fiesta se află încă în topul celor mai bine vândute zece modele din Europa. În cele șapte generații a consolidat legătura cu publicul european și nu numai a reușit să fie comercializat în aproape 20 de milioane de unități, confruntându-se cu un proces evolutiv care a mers pas cu pas cu principalele dezvoltări auto în materie de stil, siguranță și echipare.
Foto: Ford; Arhivă
