În urmă cu mai bime de jumătate de secol, la Salonul Auto de la Torino din 1968, era prezentat în premieră Fiat 850 City Taxi, un prototip destul de anonim, comparativ cu prototipurile spectaculoase și personalizate Fiat cu care erau obișnușiți vizitatorii salonului Italian. Chiar dacă a fost un prototip genial din punct de vedere conceptual al interiorului, acesta nu a intrat niciodată în producția de serie.
Ar putea să pară ciudat, dar automobilele pentru transportul public au intotdeauna în spate ingineri și designer de prim rang. La urma urmei, conceperea unui obiect destinat a transporta persoane este mai complicată decât întoarcerea către clientul clasic privat. Cel mai bun exemplu în acest sens a fost ineditul concurs de la MoMA – New York, care a avut loc în 1976, pentru înlocuirea celebrelor „yellow cab” și la care a participat, destul de curios Alfa Romeo, cu un prototip realizat de Giugiaro. Astăzi, inițiativa americană pare a fi o secțiune a schimbărilor din acel deceniu, pornind de la o atenție fără precedent a ecologiei și a persoanelor cu mobilitate redusă. Totuși, în Italia, se pare că idea a venit mult mai devreme.
Anul 1968 aduce un City Taxi
De fapt, a fost anul contestației când modelul democratic prin excelență de la Fiat, în acest caz 850, care în visele clasei medii italiene din acea perioadă, a alimentat în 1964 nevoia de mobilitate concretizată anterior cu modelul 600, a fost materializat într-o manieră complet nouă. Aceasta a fost denumită „City Taxi” și care sugera destul de clar, într-o țară precum Italia, matură din punct de vedere economic în care traficul din marile centre urbane începea să devină o problemă. Totuși, surpriza a fost că, un astfel de prototip a fost conceput de studiourile Fiat și nu de un carosier italian consacrat.
Un prototip genial
În realitate, în spatele formelor drepte și, mai ales, a conceptelor inovatoare pe care acest concept le-a desfășurat sub ochii observatorilor, se află o lucrare de cercetare care cu greu ar putea fi emisă din afara gigantului grup torinez. Nu este o coincidență că rezultatul final a fost acoperit de 15 brevete. Nu este o coincidență faptul că propunerea a izvorât din mintea luminată a lui Pio Manzù, același designer care în anul următor a elaborat primele schițe ale modelului 127 și a fost apoi proiectat de Achille Castiglioni. Nu în întâmplător, în final, partea mecanică de bază a inclus cutia de viteze Idroconvert (adică semi-automată, fără ambreiaj, dar cu schimbător tradițional) dorită de un alt geniu automobilistic al tuturor timpurilor, Dante Giacosa.
Interior ingenious conceput
La Taxi City, arhitectura caroseriei a fost prima care a surprins. Acesta dispunea de o ușă tradițională pe partea șoferului și o alta culisantă pe partea dreapta pentru a facilita accesul pasagerilor pe bancheta din spate concepută special pentru trei locuri și fără a se deranja să atingă mânerul ușii culisante pentru că aceasta era acționată electric de către șofer cu ajutorul unui buton în bord (accesoriu care încă lipsește astăzi spre de exemplu la un Fiat Qubo).
Versatilitate și Securitate
Dacă pentru bagajele cele mai mici și mai ușoare era suficient spațiul de deasupra compartimentului motorului, accesibil printr-o fereastră gen hayon, pentru cele de dimensiuni mai mari putea fi utilizat spațiul de lângă șofer, aceste putând fi asigurate de curelele speciale de fixare. În plus, radiotelefonul care permitea răspunderea la centrală a fost echipat cu un microfon încorporat în parasolar, poate fi considerat o primă încercare a sistemului de tip „hands-free”. Chiar și arhitectura ștergătoarelor de parbriz, cu pantograful stânga, a fost inovatoare și optimizată.
Mărimea legendară S
Ce a rămas de la un astfel de prototip avansat? Din păcate, nu prea mult, una din cauze fiind și moartea creatorului său. Un al doilea aspect poate fi și proporțiile ușor dezechilibrate în favoarea unei suprafețe vitrate generoase, ca o moștenire a dispunerii super-funcționale a habitaclului. Acele forme geometrice, linia de centură joasă care taie aproape la jumătate compartimentul față și farurile rectangulare încastrate s-au regăsit 4 ani mai târziu pe alt model citadin de la Fiat, modelul 126.
Foto: Fiat; Arhivă
