Aniversare: 90 de ani de la fondarea Scuderiei Ferrari

90 de ani Scuderia Ferrari
1930s Scuderia Ferrari: Tazio Nuvolari, Luigi Arcangeli, Enzo Ferrari, Renato Balestrero
1
1

Pe 29 noiembrie 2019 aniversăm 90 de ani de la fondarea Scuderiei Ferrari (1929-2019). 

La 29 noiembrie 1929 Tribunalul Modena certifica naşterea Societa Anonima Scuderia Ferrari. Deşi îi purta numele, echipa era fondată pe modelul unei societăţi pe acţiuni, Enzo participând cu un capital de 50.000lire, în timp ce Alfredo şi Augusto Caniato precum şi bancherul Mario Tadini contribuiseră cu 130.000lire.

90 de ani Scuderia Ferrari
1930s Scuderia Ferrari: Tazio Nuvolari, Luigi Arcangeli, Enzo Ferrari, Renato Balestrero

Peste 3 ani părţile celor trei vor fi cumpărate de contele Felice Trossi. Rezultatul a fost fondarea unei  echipe de curse(scuderia) ce va schimba optica timpului în materie de organizare, eficienţă şi profesionalism.

Indiscutabil cea mai puternică echipă privată de curse a anilor ’30, numele celor care au făcut istorie la volanul Alfelor rulate de Enzo Ferrari, înscriindu-se în rândul celor mai mari mânuitori de volane din istoria sportului : Achille Varzi, Tazio Nuvolari, Guy Moll, Louis Chiron…

Diferenţa dintre a concura pentru Bugatti şi Ferrari era ca de la cer la pământ, va relata cinci decenii mai târziu Rene Dreyfus. Cu Meo Constantini, managerul echipei Bugatti, am trait efectiv împreună, la Ferrari veneam doar în vizită. De la Ferrari am învăţat cum să tratezi racing-ul ca pe o afacere, pentru că nu era niciun dubiu că era un om de afaceri. Enzo era o persoană plăcută, prietenoasă, dar nu îşi manifesta deschis afecţiunea. Nu exista de exemplu acel sentiment de apartenenţă la o familie pe care l-am experimentat cu fraţii Maserati, nici intimitatea spirituală şi jovialitatea de care am avut parte cu Meo Constantini. Enzo iubea cursele, nu e nicio îndoială în privinţa asta. Totuşi, era mai mult decât iubirea unui entuziast, dar una temperată de realizarea practică că asta era o metodă bună să îţi construieşti un imperiu frumos şi profitabil. Ştiam că va deveni un om mare într-o zi, chiar de atunci de când maşinile pe care le utiliza purtau alt nume. Eram sigur că într-o bună zi, acestea vor purta numele său.

90 de ani Scuderia Ferrari
1934 Alfa Romeo b: Enzo Ferrari, Achille Varzi

Două lucruri vor rămâne neschimbate în maniera de abordare a lui Enzo. Primul este modul în care va negocia contractele cu furnizorii de piese, încheind înţelegeri cu firme concurente între ele, lucru repetat şi după 1950.

Modelul clasic rămâne în acest sens contractual cu Pirelli-cu care se obliga  să alerge în toate cursele din Italia sau teritorii din imperiul colonial al lui Mussollini, în timp ce în afara acestuia avea libertatea să meargă cu Englebert.

Dar ce este mai interesant este că prin asta a trasat nişte căi de dezvoltare pentru fiecare fabricant de pneuri în parte ce se vor continua peste timp: Pirelli va alege să construiască pneuri mai rapide, dar mai moi şi mai puţin rezistente, pe când cele Englebert se vor remarca prin banda de rulare mai generoasă-generând o aderenţă inferioară, dar fiind inegalabile ca anduranţă(Tazio Nuvolari va datora mult aclamata sa victorie de pe Ring din 1935 acestui concept al firmei belgiene).

Expo: Scuderia Ferrari la 90 de ani

Al doilea este reprezentat de modul în care tratează piloţii, asmuţiindu-i între ei, sau dirijând din culise mersul ostilităţilor în favoarea unui favorit ( de obicei Nuvolari, dar subtil și Moll în 1934).

Prima victorie va veni rapid, în cursa de coastă Trieste-Opicina, pe 15 iunie 1930, grație virtuoazității inegalabilului mantovan. Succese strălucite, unele purtând azi o aureolă legendară ( Monaco 1934, GP de l’ACF 1934, GP-ul Germaniei 1935, Coppa Ciano 1936, GP-ul Ungariei 1936 samd), vor urma în mod logic, ca și înfrângeri antologice ( Monaco 1933 este cel mai celebru exemplu).

90 de ani Scuderia Ferrari
1934 GP De Pena Rhin: Scuderia Ferrari Alfa-Romeo B, #2 Marcel Lehoux al treilea, Louis Chiron al doilea, Achille Varzi primul,

A ajutat mult în acest sens și criza economică  din 1932 ce îl va determina pe Mussollini să naţionalizeze Alfa-Romeo, conducerea acesteia alegând să se retragă din competiţii. Ferrari primeşte pe mână şase modele 8C-2300 cu care trebuia să se descurce. Dar la jumătatea anului 1933, văzându-şi vechile maşini copleşite de probleme şi surclasate de puternicele Maserati 8CM de 3l , dar şi de elegantele Bugatti Type 51, consiliul de conducere al Alfa-Romeo a luat decizia de a livra Scuderiei Ferrari fabulosul Tipo B Monoposto(P3 în folclor), capodopera lui  Vittorio Jano, primul monopost veritabil din istoria GP-urilor.

O victorie norocoasă obţinută de furiosul şi rapidul Luigi Fagioli la Coppa Acerbo va fi urmată  imediat de una clară marcată de rafinatul Louis Chiron la Lasarte în GP-ul Spaniei. 

Mai mult, complet nemulţumit de modul defectuos în care funcţionau carburatoarele noului Type 59 aruncat de Bugatti în luptă, glacialul Achille Varzi va reveni la sentimente mai bune şi va alege pentru un sezon să concureze pentru Scuderie. Cooptarea în echipă la începutul lui 1934 a senzaţionaului Guy Moll va crea premisele unei rivalităţi crâncene, Ferrari aliniind acum cea mai puternica linie de piloţi din istoria sa. Cu 8 victorii în GP-uri plus Targa Florio, acesta a fost cel mai de success sezon al Scuderiei, dar va rămâne pentru totdeauna anul în care Guy Moll și-a pierdut viața.

Apariția pe scenă a fabuloaselor Săgeți Argintii Auto Union și Mercedes va complica viața echipei ce la final de an îl va pierde și pe pilotul cel mai bun, Varzi semnând pentru Auto Union.

Din nou, sforarul Enzo a știut cum să iasă din situaţia grea. Orgoliul lui Mussolini e gâdilat, acesta intervine pe lângă Nuvolari-care îşi dorise el locul lui Varzi la Auto Union.

90 de ani Scuderia Ferrari
1934 GP Monaco: Enzo Ferrari, Guy Moll

Vittorio Jano este ultima piesă din puzzle de care se foloseşte Enzo şi cele mai mari egouri din motorsport îşi dau mâna pentru o colaborare de  doi ani şi ceva. Ba chiar Ferrari pregătea o armă specială pentru pilotul emblematic al Italiei-mutantul numit Bimotore, cea mai puternică maşină de GP de până atunci, propulsată de două motoare de 3.2l , dintre care unul montat în spatele pilotului, generând împreună 530CP.

Creaţia lui Luigi Bazzi şi Arnaldo Rosselli a fost întâia maşină din lume ce a depăşit 320km/h pe un drum public şi poate fi considerată drept primul automobil Ferrari, cu toate că folosea un şasiu de Tipo B şi propulsoare de pe acesta, fiind din punct de vedere al conceptului diferit de monopostul lui Jano.

Ferrari 312 T cu care Niki Lauda a câștigat primul titlu mondial a fost scos la licitație

Doar că devora câteva seturi de pneuri la micul dejun şi consuma o cisternă întreagă într-un Grand Epreuve de 500km. Astfel că s-a revenit la mai cumintele P3, Jano luându-şi sarcina să creeze un urmaş pentru acesta. Nuvolari, ajutat de contractual lui Enzo cu Englebert şi de ghnionul proverbial al lui Manfred von Brauchitsch va încheia en fanfare cariera acestui monopost faimos prin ceea ce presa peninuslară a catalogat drept cea mai mare victorie din toate timpurile –în MP al Germaniei din 28 iulie 1935.

90 de ani Scuderia Ferrari
1935 Alfa-Romeo Bimotore: Tazio Nuvolari, (alături de mașină) Luigi Bazzi, Enzo Ferrari.

Dar cu mijloace tehnologice limitate nu se putea stopa ascensiunea monştrilor mecanici ai Germaniei şi chiar dacă cu noul 8C-36 Nuvolari a mai adus câteva succese pentru Enzo şi Italia, calea de urmat era alta. Mai mult, Tazio îşi încercase mâna pe Auto-Union-ul Type C la Bremgarten(la invitaţia finului său Bernd Rosemeyer), folosindu-se de prestaţia deplorabilă de la Masaryk 1937 pentru a părăsi definitiv corabia în derivă. Enzo nu mai era în control. Ȋn martie 1937 Alfa cumpărase 80% din Scuderia Ferrari, apoi şi restul către finele anului.

La 1 ianuarie 1938 Scuderia Ferrari şi-a încetat existenţa, toate activele trecând în portofoliul Alfa, iar Enzo fiind încadrat în câmpul muncii drept director sportiv al Alfa Corse. Limitat în exprimare de birocraţia conducerii şi de imposibilitatea de a se pune de acord cu noul designer Wilfredo Ricart, susţinut chiar de vechea sa cunoştinţă Ugo Gobatto, Enzo va fi concediat în 1939.

Dar nu a plecat singur. 40 de oameni i-au rămas loiali şi cu ajutorul lor va pune bazele Auto Avio Construzioni. “Maşinile mi le voi construi eu singur de acum încolo, nu am nevoie de îndrumători sub nasul meu”, va declara prietenilor. Sub acest nume două modele denumite 815 ies pe poarta micii fabricii şi merg către startul Mille Miglia.

90 de ani Scuderia Ferrari
1935 GP Italia – Enzo Ferrari

Construite în grabă, cu piese de mare serie de origine Fiat, ele vor fi aliniate la clasa 1500cmc, iar la volanul uneia va debuta în curse un anume Alberto Ascari. Acesta va prelua din start frâiele întrecerii,  însă cedarea suspensiei la a doua învârteală va încheia abrupt evoluția promițătoare.

Dar cu ajutorul lui  Gioachino Colombo, un proiect secret era pus pe picioare în taină. Numele său va fi 125S , iar războiul îi va amâna intrarea în scenă.

La 26 septembrie 1946 o bijuterie cu 12 cilindri în V primea botezul pe bancul de probe de la Maranello. Enzo Ferrari a mers la croitor şi şi-a comandat un costum nou la doi nasturi ce îl făcea mai suplu şi îi dădea un aer mai sever.

Apoi în dimineaţa zilei de 12 martie 1947 a chemat toţi angajaţii în curtea micuţei întreprinderi unde în timpul războiului fabricase maşini unelte cu care făcuse contrabandă.

Motorul primului prototip este pus în funcţiune în aplauzele audienţei, apoi patronul urcă la volan. Ambiția fostului team-manager se va transforma în scurt timp în mândria unei națiuni.

90 de ani Scuderia Ferrari
1934 GP de l’acf, Scuderia Ferrari Alfa-Romeo B, Achille Varzi al doilea, Louis Chiron primul, contele Felice Trossi