Fabricat între anii 1976 și 1989, modelul Alfasud Sprint (din 1983 numit doar Sprint) reprezintă ultimul model coupe compact produs de producătorul auto italian Alfa Romeo care în acea perioadă era încă o companie de stat.
Iată care sunt motivele din zilele noastre pentru care modelul sport compact proiectat de Giorgetto Giugiaro face ca pasionații brandului italian să-și dorească achiziționarea unui astfel de model și care se încadrează la categoria vehicul istoric.
O infuzie de soluții tehnice avansate pe un model compact
Pentru a pune ″amprenta″ pe propriul lor model Alfasud Sprint, pe lângă inginerii care au supervizat și dezvoltat proiectul, Rudolph Hruska și Domenico Chirico, conducerea brandului milanez au apelat s-a serviciciile lui Giorgetto Giugiaro care de curând a fost nominalizat ca designerul secolului. Același designer torinez care a fost solicitat de conducerea Alfa Romeo la sfârșitul anului 1969 pentru definitivarea formelor berlinei de clasă compactă Alfasud ce urma să fie produs la fabrica de la Pomigliano d’Arco din sudul Italiei. În cazul modelului sport Alfasud Sprint, obiectivele Alfa Romeo au fost următoarele: dorința să extinderii modelului compact Alfasud, oferind clienților mai pretențioși un model mai sportiv decât versiunea TI cu două uși prezentată în 1973 și încercarea reabilitării imaginii în ochii celor mai sceptici clienți, a modelului controversat Alfasud, în ciuda faptului că acesta era unul inovativ inclusiv din punct de vedere tehnic și mai presus de toate unul original.
Este conceput primul model Alfa accesibil
Alfasud este un model de o importanță fundamentală în istoria mărcii, atât din punct de vedere tehnic cât și din motiv comercial. A fost primul model Alfa Romeo cu tracțiune față și, în plus, primul Alfa Romeo cu motor de tip boxer, o schemă îndrăgită de inginerului Hruska care cunoștea foarte bine avantajele acestei soluții cu cilindri opuși, pe care acesta a implementat-o cu succes cu câțiva ani înainte pe modelele de la Porsche.
Chiar și caroseria sa compactă, în două volume a reprezentat o noutate, în special având în vedere faptul că până la demararea producției sale și în ciuda „epocii de aur” a economiei italiene și dorința de a continua industrializarea regiounilor din sudul Italiei, nu era clar dacă președintele Luraghi ar fi reușit sau nu să convingă liderii IRI(compania de stat care administra atunci firma Alfa Romeo) să producă un automobil popular care să intre în concurență cu modelele de la Fiat.
O combinație reușită între o mecanică rafinată și un design inovator
Un dintre obiective a fost ca Alfasud să aibă un cost de achiziție redus dar care să fie ca formă și conținut, un adevărat model Alfa Romeo. Și în acest sens, proiectanții au realizat obiectivele cerute de conducere. Astfel, motorul boxer cu patru cilindri cu performanțe bune și cu o sonoritate captivantă care a imprimat modelului un temperament sportiv iar dimensiunile compacte i-au permis lui Giugiaro să proiecteze o capotă foarte joasă si profilată cu avantaje clare din punct de vedere aerodinamic.
Pe modelul Sprint, prezentat la Baia Domizia în septembrie 1976, în zona Caserta, aceste caracteristici au fost accentuate de o caroserie mai joasă, mai largă cu un stil mai dinamic și agresiv, care se regăsea în caracteristicile stilistice ale unui alt model coupe spectaculos proiectat de Giugiaro, Alfetta GT. Alături de un design original și atrăgător se găsea o parte mecanică rafinată precum: cutia de viteze cu 5 rapoarte, suspensia față de tip McPherson, sistemul de frânare cu discuri, cele di față de tip ″in board″ și direcția cu cremalieră.
Motoare performante încă de la debut
Motoarele boxer cu 4 cilindri având răcirea cu apă de la debutul comercializării aveau capacități de 1.3L(76CP) și 1.5L(90CP) alimentate cu un carburator dublu, urmate în 1979 de variante îmbunătățite ale acelorași unități unități de aceeași capacitate cilindrică și care permiteau performanțe excelente pentru capacitățile lor fiind cu mult peste media concurenților.
Astfel viteza maximă era cuprinsă între 168 și 180 km/h iar accelerația de la 0 la 100 km/h era posibilă în 11.5 și respectiv 9.8 secunde. Mulțumită unui gabarit compact și a unui tren de rulare setat sportiv, modelul sport compact de la Alfa Romeo beneficia de o manevrabilitate excelentă, un pronunțat comportament sportive, o ținută de drum foarte sigură precum și o stabilitate bună la limită.
Din 1981 a fost disponibilă și în versiunea specială Sprint Plus, bazat pe Sprint Veloce 1.5 și comercializată într-o serie limitată de 2.007 de unități și care se deosebea prin caroseria de culoare bronz, unele elemente ornamente suplimentare la exterior și interior precum și prin unele dotări suplimentare.
Anii ’80 și sfârșitul producției
În același timp cu lansarea modelului Alfa 33 ca succesor al lui Alfasud, coupe-ul sport compact a fost reînnoit și denumit simplu Sprint. Caroseria beneficiază de unele restilizări iar componente precum grila frontală și barele de protecție sunt reproiectate, asigurând, conform modei din anii ’80, o utilizare masivă a plasticului de culoare negră.
În partea din spate se evidențiază blocurile optice de concepție nouă, în timp ce la interior se evidențiază scaunele de concepție nouă și planșa de bord restilizată. Ultima serie a modelului Sprint își face debutul în 1987, inclusiv în versiunea sportivă, numită Quadrifoglio Verde dotată cu un motor de 1.7L(115CP) similar celui de la Alfa 33 1.7 QV și care asigura performanțe ridicate: viteză maximă 195 km/h și demaraj 0 – 100 km/h în 9.4 secunde.
Din septembrie 1989, odată cu stoparea producției modelului Sprint(116.552 de exemplare), Alfa Romeo nu a mai lansat nici un model sport compact, conducerea concernului Fiat(azi FCA) preferând să se concentreze pe dezvoltarea modelelor familiare de mare serie și a celor sport ultra peformante în serie limitată.
Foto: Alfa Romeo
