Alfa 6 alternativa Alfa Romeo din clasa superioară în anii ’80
În urmă cu 40 de ani, producătorul auto italian Alfa Romeo revenea după o pauză de 10 ani în segmentul modelelor superioare cu modelul Alfa 6 care beneficia de un design clasic, un motor complet nou și dotări de înalt nivel, dorindu-se a fi o alternativă la modelele germane BMW și Mercedes care începeau să domine piața la categoria respectivă.
Cu siguranță, istoria modelului Alfa Romeo 6, nu este una dintre cele mai norocoase. Unul din cauzele care au dus la insuccesul modelului auto italian din clasa superioară poate fi considerat timpul destul de lung de materializare a proiectului. După o analiză minuțioasă și de lungă durată pentru decizia asupra unor soluții adecvate în ceea ce privește design-ul și partea mecanică a modelului conceput cu intenția clară de a reprezenta o alternativă viabilă la modelele germane din clasa respectivă, comercializarea modelului ar fi trebuit să demareze în a doua jumătate al anlui 1973.
Alfa Romeo – 90 de ani de la debutul pe piață
Datorită perioadei delicate de austeritate datorată crizei petrolului care a fost declanșată în anul 1973, conducerea de la Alfa Romeo a fost nevoită să amâne debutul modelului până în aprilie 1979. Reacția clienților la debutul modelului Alfa 6 nu a fost însă una foarte receptivă, mai ales că design-ul cu linii aproape drepte nu era unul foarte modern. Deși clienții unor astfel de modele tind să prefere formele clasice, Alfa Romeo se pare că nu a reușit să îmbine toate cerințele pentru a obține un echilibru optim între eleganță și sportivitate. La interior se păstra același stil cu linii drepte dar bine studiat din punct de vedere ergonomic la care se adăugau scaunele care ofereau un confort excelent, finisările de calitate și nu în ultimul rând dotările de înalt nivel: instalația de aer condiționat, volanul reglabil pe două direcții, geamurile față-spate electrice, închiderea centralizată a portierelor, retrovizoare exterioare reglabile din interior, radio casetofonul sau geamurile atermice cu tentă fumurie.
Modelul din clasa superioară Alfa 6 a fost conceput pe platforma modelului din clasa medie superioară Alfetta, îmbunătățită special pentru configurația unei caroserii cu dimensiuni semnificativ mai mari(lungimea 4760 mm comparativ cu 4410 mm, ampatamentul 2600 mm față de 2510 mm).
Schema tehnică a suspensiei a rămas neschimbată(în față cu brațe tip patrulater deformabil și bare de torsiune iar în spate cu axă De Dion și braț tip paralelogram Watt), în timp ce sistemul de frânare dispunea de discuri ventilate în față iar cele din spate de tip in board, direcția beneficia de servoasistare hidraulică de concepție ZF în standard(o premieră pentru Alfa Romeo) iar cutia de viteze standard cu 5 trepte de producție ZF(opțional automată cu 3 trepte de concepție ZF) era amplasată pe puntea față, cu un avantaj evident în privința spațiului rezervat pasagerilor din spate.
Cel mai important aspect din punct de vedere mecanic este însă reprezentat de ineditul motorul. Este vorba de o unitate cu 6 cilindri dispuși în V la 60° de 2.5L având blocul motor și cele două axe cu came realizate din aliaje. De asemenea, interesantă era și alimentarea care se realiza cu ajutorul a 6 carburatoare verticale mono corp Dell’Orto, câte unul pentru fiecare cilindru. Cei 158CP dezvoltați de motor permiteau o viteză maximă de 205 km/h și o accelerație de la 0 la 100 km/h în circa 9 secunde. Nu în ultimul rând, plăcerea în conducere tipică Alfa Romeo era garantată de transmisia pe roțile din spate care în acest caz era asistată de un diferențial cu alunecare limitată.
La fel ca publicul, jurnaliștii auto au evidențiat la primele teste pentru presă un aspect exterior care resimte vechimea proiectului însă cel mai interesant aspect l-a reprezintat evaluarea unui automobil cu caracter sport mai ales când vine vorba despre comportamentul acestuia.
În acest caz, evaluările devin excelente. Astfel, motorul este definit ca fiind primul din clasa modelului fiind de neegalat în ceea ce privește puterea dezvoltată și accelerațiile iar elasticitatea este și ea la cote înalte, în a cincea treaptă de viteză putându-se rula la un regim de 1.000 rpm iar printr-o accelerație insistentă, motorul se dezlănțuie foarte repede. Foarte apreciată a fost inclusiv promptitudinea și precizia direcției servoasistate.
În comportamentul la drum, nu au fost sesizate reacții bruște care ar putea afecta capacitatea de conducere al automobilului. Singurul mare dezavantaj ar fi consumul destul de mare de carburant. Astfel la o viteză de 140 km / h, cu un litru de benzină se puteau parcurge doar 6,7 km sau până la 4,5 km dacă era adoptat un condus mai sportiv.
În septembrie 1983, modelul Alfa 6 este supus unui restyling ce a vizat o serie de elemente de la exterior, cea mai importantă fiind la partea frontală acolo unde cele patru faruri rotunde au fost înlocuite cu două faruri dreptunghiulare, bara de protecție integrată cu spoiler iar grila avea un design mai elaborat, dar și interiorul, echipamentul de dotări(trapă acționată electric, retrovizoare exterioare reglabile electric, ștergătoare la faruri) precum și partea mecanică.
În același timp gama de motorizări a fost extinsă cu două noi unități din care una pe benzină V6 de 2L(135CP) alimentată cu 6 carburatoare Dell’Orto și una turbo diesel cu 5 cilindri în linie de 2.5L(105CP) de concepție VM Motori.
Din acel moment motorizarea pe benzină V6 de 2.5L beneficia de alimentare cu injecție electronică Bosch L-Jetronic și era oferită în exclusivitate în versiunea de echipare Quadrifiglio Oro care dispunea de un echipament standard luxos în care erau incluse: instalația de aer condiționat, scaunele cu reglaje electrice, tapițeria din velur și instalația audio stereo.
După o carieră de 7 ani, în decembrie 1986 producția modelului Alfa 6 este stopată acesta fiind înlocuit în septembrie 1987 cu modelul Alfa 164, unul innovator atât din punct de vedere al design-ului cât și din punct de vedere tehnic. Cele 12.070 de exemplare fabricate din modelul Alfa 6 reprezintă un rezultat modest comparativ cu cele circa 50.000 estimate inițial de conducerea producătorului milanez.
Valoarea curentă a unui exemplar Alfa 6 din prima serie(1979-1983) poate varia între 3.300 și 9800 de euro în funcție de starea generală în care se află. Pentru un exemplar din a doua serie Alfa 6 2.0 V6(1983-1986) prețurile sunt cuprinse între 2.800 și 8.300 euro, în timp ce pentru Turbo Diesel 2.5 cotațiile indicative sunt între 1.700 și 5.000 euro în timp ce pentru versiunea de top 2.5 V6 Quadrifoglio Oro(1983-1986) este necesar un buget de minim 3.500 și maxim 10.500 euro.
Foto: Alfa Romeo